Părintele Arsenie Boca: talanţii rodiţi cu credincioşie

În ziua aniversării trecerii în veşnicie a Părintelui Arsenie Boca – 28 noiembrie 1989 – se cuvine a rememora cu pioşenie personalitatea de excepţie a acestui preot călugăr de o simplitate şi profunzime uluitoare.

L-am „cunoscut” pe Părintele Arsenie din relatările Părintelui Teofil Părăian, la o conferinţă în Iaşi, prin 1992.

În 1993, într-o conjunctură „de cămin”, preluând locul într-o cameră de două persoane, de la cineva care se mutase de acolo de ceva vreme, într-o zi a căzut pe podea o poză necunoscută colegei mele, rămasă de la fosta ei colocatară. Mintea mea îşi formase o imagine proprie despre Părintele Arsenie, fără să-l fi privit vreodată într-o fotografie. De cum am ridicat acea imagine de jos, privind-o, am avut certitudinea că acela era chipul Părintelui Arsenie Boca. De frică să nu mi-o ceară colega mea, dacă i-aş fi spus cine bănuiam a fi, am tăcut, şi i-am cerut permisiunea s-o păstrez eu. Mi-a cedat-o fără reţinere, iar eu am înrămat-o, şi am ţinut-o la loc de cinste, între lucrurile mele. Mult mai târziu am întâlnit persoane care-l cunoscuseră personal pe Părintele Arsenie, le-am arătat poza, şi mi-au confirmat că era chipul său, o imagine acum celebră prin intermediul Internetului.

Apărut în viaţa mea „din întâmplare”, Părintele Arsenie mi-a fost apoi sfetnic şi scut puternic în clipe cruciale.

Deşi necanonizat încă de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Părintele Arsenie este, în conştiinţa şi sufletul foarte multora dintre noi, un sfânt. Nimeni dintre cei care l-au iubit şi i-au invocat ajutorul cu nădejde nu a rămas neajutat. Există nenumăraţi oameni, de diverse condiţii sociale, care dau mărturie credibilă despre faptul că acest om le-a schimbat radical viaţa, i-a determinat – fie în timpul vieţii, fie după trecerea sa în veşnicie – să-şi redefinească într-un mod surprinzător şi radical traiectoria şi priorităţile.

Într-o banală călătorie cu tramvaiul, în Iaşi, în 1994, am scos din geantă, căutând altceva, poza Părintelui. O persoană mai în vârstă aflată lângă mine a privit-o cu multă admiraţie, mi-a spus că l-a cunoscut personal, şi că îl consideră, în Ortodoxia românească, similar lui Beethoven în muzica universală.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 27 noiembrie 2012.)