Soborul Născătoarei de Dumnezeu

Două evenimente biblice sunt celebrate anual, în Tradiția ortodoxă, câte trei zile: Nașterea Domnului și Învierea Domnului. La Crăciun, sinaxarul face precizarea că, în a doua zi se celebrează Soborul Maicii Domnului, iar în cea de-a treia Sfântul Arhidiacon Ștefan.

Ce vrea să însemne sintagma „Soborul Maicii Domnului”? Cuvântul „sobor” este unul de origine slavă, pătruns în limbajul bisericesc alături de multe alte cuvinte cu aceleași rădăcini, prin intermediul influențelor determinate de geografia românilor, de imediata vecinătate a lor cu mai multe popoare slave. El înseamnă „adunare”. Adică, pe 26 decembrie, Biserica Ortodoxă celebrează Adunarea Maicii Domnului.

Este un lucru comun faptul ca, în calendarul ortodox, marile evenimente din istoria mântuirii neamului omenesc să fie succedate de celebrarea persoanelor care au avut un rol major la derularea respectivelor evenimente. În cazul dat, Fecioara Maria fiind trupul omenesc care L-a întrupat pe Dumnezeu-Logosul și L-a născut în peștera modestă din Betleem, este firesc să i se acorde și ei cuvenita atenție la celebrarea Nașterii Domnului. Asta deși Maica Domnului are propriile zile calendaristice – cele mai multe dintre toți Sfinții celebrați de către Biserică – în care este în mod special cinstită.

Însă, pe 26 decembrie ea nu este celebrată singură, ci împreună cu ceea ce Tradiția Bisericii a numit „adunarea” sa. În această adunare se vor fi cuprins, întâi de toate, toți cinstitorii Maicii Preacurate care și-au încheiat socotelile cu viața aceasta trecătoare, sălășluind în veșnicie, în proximitatea lui Dumnezeu și implicit a Preacuratei. Apoi, se vor fi cuprins, poate, toate mamele cinstitoare de Dumnezeu și Maica Sa, născătoare de prunci, la rândul lor. Căci nu orice mamă este Născătoare de Dumnezeu, dar orice mamă este născătoare de om, singura ființă creată de către Dumnezeu după chipul Său, în scopul unei mereu mai mari asemănări cu El.

Preacurata s-a făcut pe sine locaș sfințit Celui Preaînalt. Orice mamă cinstitoare de Dumnezeu se face pe sine locaș cuviincios al unei făpturi care are suflet, crâmpei divin în ea. A cinsti pe Născătoarea de Dumnezeu împreună cu soborul ei este bun prilej de a ne aminti și prețui mamele cinstitoare de Dumnezeu, femeile care și-au întocmit viața după noimele divine, nu după cele strict umane; care și-au înțeles rostul, vocația de co-creatoare de oameni, alături de Dumnezeu.

A doua zi a Sărbătorii Nașterii Domnului este timp potrivit pentru a le arăta cuvenita recunoștință celor care ne-au adus în această lume, fie că ele se află încă printre noi, sau au plecat în lumea de dincolo de noi.

Imagine: Detaliu din icoana ,,Maica Domnului din Vladimir”, datată finalul secolului al XIV-lea-începutul secolului al XV-lea, atribuită lui Andrei Rubliov și aflată în Galeriile Tretiakov din Moscova.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 26 decembrie 2013.)

More...

mihaela.stan December 26, 2016 Cultura si Spiritualitate