Botezul Domnului sau Epifania

Dintre cele douăsprezece Praznice Împărăteşti de peste anul liturgic ortodox, Boboteaza, numită și Epifania Domnului sau Dumnezeiasca Arătare, este unul absolut special. Ea se sărbătoreşte întotdeauna pe data de 6 ianuarie şi celebrează, ca şi Schimbarea la Faţă a Domnului Hristos, sărbătorită pe 6 august, un moment de referinţă în istoria mântuirii omului de către Dumnezeu, anume revelarea, descoperirea lui Dumnezeu oamenilor, în chip de Om.

Căci până la Întruparea Fiului lui Dumnezeu în istorie, Dumnezeu Se arătase omului doar „în semne”, nu în mod palpabil, clar şi incontestabil perceptibil de către simţurile muritorilor prezenţi la evenimentele respective. Iar un prunc născut în Betleem, în condiţiile cele mai umile ale timpului respectiv, nu putea fi simplu acceptat de către norodul de rând ca fiind Mesia Cel aşteptat de către evrei – poporul ales al lui Dumnezeu – spre a-l mântui.

În momentul Botezului Domnului în Iordan, celor prezenţi li s-a revelat Dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos, calitatea Sa de Uns al lui Dumnezeu – Mesia – şi totodată s-a revelat Sfânta Treime, Dumnezeul Cel unic în Fiinţă dar întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Este cel mai concludent moment biblic al revelării Treimii, după cel relatat în prima carte a Bibliei – Geneza (capitolul 18) – când Dumnezeul Treimic se revelează patriarhului Avraam la stejarul din Mamvri, sub chipul a trei îngeri.

Trecând peste considerentele teologico-dogmatice ale importanţei prăznuirii Epifaniei, este demnă de remarcat şi frumuseţea ei liturgică, practică, în viaţa unui creştin ortodox.

Sărbătoarea începe în ziua premergătoare, anume în Ajunul Bobotezei, pe 5 ianuarie. Este o zi de post aspru, de ajunare, în scopul pregătirii sufleteşti şi trupeşti corespunzătoare receptării şi trăirii cum se cuvine a unui Praznic dintre cele mai luminate ale creştinătăţii. În această zi se oficiază în biserici Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare – o formă mai extinsă decât Liturghia „comună”, cea a Sfântului Ioan Gură de Aur – şi, un lucru cvasi-necunoscut credincioşilor, se face slujba de sfinţire a Aghiazmei celei Mari, ca şi pe 6 ianuarie. Este o rânduială liturgică specială, de o profunzime şi frumuseţe aparte, aş spune unică. Rugăciunile citite de către preot la slujba de sfinţire a Aghiazmei celei Mari sunt suficiente pentru a „te îndrăgosti” de această Sărbătoare, mai mult decât de oricare alta de peste an.

A celebra cum se cuvine Boboteaza este similar cu a pregusta bucuria deplinătăţii omului în comuniune cu Dumnezeu, Care este singura realitate absolută.

Imagine: Botezul Domnului, mozaic din biserica Mânăstirii Hosios Loukas, Grecia, din prima jumătate a secolului al XI-lea.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 5 ianuarie 2013.)