Aristocrația spiritului: Paulin de Nola

Cunoscut drept cel care a introdus folosirea clopotelor în practica liturgică a Bisericii, Sfântul Paulin de Nola, celebrat de către Ortodoxie pe data de 23 ianuarie, este cvasi-necunoscut pentru viața sa spirituală bogată, frumoasă.

Acest Sfânt s-a născut în anul 353, la Bordeaux, într-o familie nobilă romană, tatăl său fiind funcționar imperial acolo. Educat de către un mare maestru al timpului, Ausoniu, Paulin a dovedit deosebit talent pentru litere și magistratură.

La 28 de ani el era deja guvernator al regiunii Campania, în Italia. Acolo a luat contact cu istoria martiriului Sfântului Felix de Nola, persecutat crunt pentru credința sa, în timpul Împăratului Decius (249-251). Această istorie l-a marcat pe tânărul Paulin, iar viața mundană nemulțumindu-l, a abandonat oficiul și demnitatea de guvernator, plecând înapoi spre Galia. În acest drum de întoarcere, el s-a oprit la Milano, unde era celebrul Arhiepiscop Ambrozie, care i-a dat un impuls spiritual definitoriu.

După revenirea la Bordeaux, Paulin a intreprins o călătorie în Spania, unde a întâlnit-o pe viitoarea sa soție, Terasia, o ființă delicată și profund credincioasă. Au avut un copil, care a murit imediat după naștere, fapt care i-a determinat să se strămute din Spania în Galia, la Aquitania, la o proprietate ce le aparţinea. Cultivând o viață socială intensă, aveau legături de prietenie cu maestrul lui Paulin, Ausoniu, și cu alți intelectuali rafinați ai locului.

Viața aristocratică tihnită le-a fost însă tulburată de o suferință neașteptată a lui Paulin: o boala de ochi incurabilă. Unul dintre prietenii săi, Sulpicius Severus, auzind despre minunile Episcopului Martin de Tours, l-a îndemnat pe Paulin să se adrese aceluia, să-i ceară rugăciunile spre vindecarea bolii. A făcut așa și s-a vindecat.

Sfântul Martin întemeiase deja comunitatea sa monastică, iar Paulin și prietenul său au rămas profund impresionați de ea. Sulpicius a rămas acolo, iar Paulin a decis să primească Botezul. Apoi, și-a vândut toate bogățiile și a plecat cu soția înapoi în Spania, pentru a evita reproșurile acide ale prietenilor.

Episcopul de Barcelona l-a hirotonit pe proaspătul creștin Paulin preot. Însă inima lui Paulin era tot la Nola, la Sfântul Felix, cel a cărui istorie îl marcase dintru începuturi. De aceea, în 395 s-au mutat în apropiere de Nola, unde avea un teren de pe vremea când fusese guvernatorul provinciei.

Preotul Paulin și soția sa Terasia au fondat la Nola o casă pentru primirea celor nevoiași și a pelerinilor. Simplitatea în care ei au ales să trăiască i-a atras pe mulți doritori ai vieții spirituale creștine. Astfel au început cele două mânăstiri la Nola, una pentru bărbaţi şi alta pentru femei.

În anul 409, Paulin a fost ales episcop al Nolei, responsabilitate pe care a purtat-o cu devotament, vreme de peste două decenii. Și-a încheiat călătoria pământească în anul 431.

În afară de scrierile rămase de la Sfântul Paulin de Nola – scrisori, corespondență, poeme creștine scrise în toate formele metrice ale poeziei clasice -, ne-a rămas exemplul formidabil al unui veritabil aristocrat al spiritului. Un om care având de toate pe lumea asta, nu s-a lăsat pradă efemerității plăcerilor și nici durerilor ei, ci a căutat, râvnit și trăit pe cele spirituale, de dincolo de ea, mai presus de ea.

Imagine: Sfântul Paulin de Nola reprezentat ca patron al fabricanților de clopote, într-un vitraliu din Domul Nou, din Linz, Austria.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 23 ianuarie 2014.)

More...

mihaela.stan January 23, 2017 Cultura si Spiritualitate