Cei Trei Sfinți Ierarhi în conștiința românească

Legat prin istoria sa medievală de Bizanț, poporul român a receptat teologia și cultura bizantină în mod firesc. Mărturie stau, până astăzi, manuscrise medievale și monumente arhitectonice păstrate pe tot teritoriul României. Între dovezile cele mai elocvente despre receptarea teologiei și culturii bizantine, Mânăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași rămâne o emblemă inestimabilă a Moldovei, a spiritului românesc în general, fiind totodată un reper important între edificiile medievale târzii ale Europei.

Arhitectura eclectică a ansamblului de la „Trei Ierarhi” îmbină într-un mod inedit și fascinant elemente de veche arhitectură locală, moldovenească, cu influențe ale goticului, pătruns la români prin Transilvania, cu nenumărate modele orientale de sculptură în piatră, cu motive geometrice balcanice și cu colonete rusești.

Spiritul său însă, impregnat dintru început de către ctitori, este profund bizantin. Fondat în anii 1637-1639, de către Domnitorul moldav Vasile Lupu și soția sa Tudosca, edificiul a fost dedicat Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gura de Aur, trei personalități de excepție din istoria Bisericii primelor cinci secole.

Celebrarea, cinstirea comună a celor trei corifei ai lumii creștine își are originile în Constantinopol. Acolo, către finele secolului al XI-lea, se ivise o dispută între credincioși, relativ la „ordinea” importanței pe care cei trei ar fi avut-o. După câțiva ani de la iscarea neînțelegerilor, un episcop, Ioan al Evhaitelor, a curmat-o, în urma unei descoperiri dumnezeiești, stabilind în anul 1084 celebrarea de pe data de 30 ianuarie, așa cum este ea păstrată până astăzi de către Biserica Ortodoxă.

Purtând el însuși numele unuia dintre cei Trei Ierarhi, Domnitorul Vasile Lupu ar fi putut să-și dedice ctitoria patronului său spiritual. Și totuși, a dedicat-o celor trei deopotrivă. Îmbinarea atât de armonioasă între stiluri și culturi, pe care au reușit-o meșterii bisericii „Sfinții Trei Ierarhi”, este fericita reflectare a comuniunii în armonioasă diversitate a patronilor spirituali ai lăcașului. Nu în ultimul rând, ea este reflexia credinței neștirbite a domnului moldav în Sfânta Treime, lucru subliniat și în pisania gravată în piatră, situată deasupra intrării principale a bisericii: „Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, iată eu, robul Stăpânului Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și închinător al Treimei, Io, Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, și cu Doamna noastră Tudosca și cu dăruiții de Dumnezeu copii Ioan Voievod și Maria și Rucsandra, am zidit această sfântă rugă în numele Sfinților Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gura de Aur. Și s-a sfințit cu mâna Arhiepiscopului Varlaam la 7147, mai 6.”.

Credit foto: Constantin Ciofu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 30 ianuarie 2014.)

More...

mihaela.stan January 30, 2017 Cultura si Spiritualitate