Cuvântul fără viață
În Tradiția creștină răsăriteană, între cărțile pline de înțelepciune s-a păstrat, la loc de cinste, colecția Patericelor, antologii de cuvinte ale celor care au ales a-și trăi viața prioritar din perspectiva spirituală, iar nu materială.
Patericul egiptean rămâne prototipul acestui fel de scrieri, în paginile lui aflându-se cuvinte adunate de la Părinții Pustiei Egiptului, locul unde s-a născut instituția monahismului, în secolul al III-lea, și a înflorit în secolele următoare.
Printre Părinții egipteni ale căror cuvinte se află păstrate în Pateric se numără și Sfântul Isidor Pelusiotul, comemorat de către Biserică pe data de 4 februarie. Născut în anul 360, el a ales de foarte tânăr viața ascetico-mistică, retrăgându-se pe Muntele Pelusion, care i-a dat ulterior și supra-numele cu care rămas în istoria bisericească. Era recunoscut și cinstit încă din timpul vieții sale ca un mare înțelept, trăitor autentic al Evangheliei. A trăit până către anul 435 sau 440. S-au păstrat de la el mai multe cuvinte folositoare, parte dintre ele ca simple apoftegme, parte ca răspunsuri mai elaborate, în corespondență adresată diverșilor solicitanți.
Un cuvânt al său din Pateric este: „Viaţa fără cuvânt e mai bună decât cuvântul fără viaţă. Căci ea şi tăcând e folositoare; cuvântul şi strigând supără. Dacă se întâlnesc cuvântul şi viaţa, desăvârşesc un simbol al întregii filosofii.”
Desigur, aceste afirmații vizau, la momentul rostirii lor, aspecte ce țineau de teoria creștină altora predicată, iar de către predicatorul însuși neîntrupată în fapte. Ce relevanță pot avea ele pentru omul secolului al XXI-lea? Una chiar foarte mare.
Fiindcă explozia tehnologică a facilitat enorm răspândirea cuvântului, fie el scris sau rostit. Iar rapiditatea și aria foarte largă de răspândire a cuvintelor, a opiniilor, sunt invers proporționale, de regulă, cu credibilitatea acestor cuvinte și opinii.
Forța manipulatoare a cuvântului a crescut colosal în ultimele decenii. Dezinformarea sau minciuna, deseori oficializate prin natura funcțiilor sau atribuțiilor propagatorilor lor, sunt mai prezente printre noi ca niciodată în istorie. Iar în fruntea minciunilor, a promisiunilor mincinoase, se află cele care vizează și afectează grupuri sociale mari, nu doar persoane izolate. Se promite mult bine, dar se realizează puțin, sau nimic. Ba se mai și face rău. Se propagă teorii progresiste, dar se înfăptuiesc fapte retrograde. Se clamează onestitatea și buna-credință, dar se practică necinstea și reaua-credință.
Revenirea la valorile înțelepciunii patristice, la axa spirituală, verticală, a existenței, este imperios necesară omului postmodern. Iar Sfântul Isidor Pelusiotul este unul dintre reperele deloc neglijabile, în acest sens.
Imagine: Reprezentarea Sfântului Isidor Pelusiotul în manuscrisul Menologului lui Vasile al II-lea, Împăratul Bizanțului, din jurul anului 1000.
(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 4 februarie 2014.)
February 4, 2017 Cultura si Spiritualitate