Judecățile omului și Judecata lui Dumnezeu

Duminica a treia a Triodului reduce la o săptămână distanța temporală până la începutului Postului Mare ortodox. Ea este alocată ultimului eveniment din istoria umanității – din perspectivă creștină, desigur! – anume Parusia, sau a Doua Venire a lui Hristos și Judecata finală a lumii.

Pasajul evanghelic lecturat la Liturghie este clar, explicit. Întreaga relatare despre Judecata de Apoi este făcută de către Însuși Iisus Hristos ucenicilor Săi. El începe cu afirmația că Fiul Omului, adică Iisus Hristos: „va veni întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El; atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.” (Matei 25, 31-33)

Urmează enumerarea criteriilor după care lumea va fi judecată, anume exersarea sau nu a atitudinilor și faptelor miloase, expresie a iubirii de Dumnezeu, Tatăl comun al întregii umanități, și de om, fratele omului. Importanța criteriului milei, al compasiunii exprimate faptic pentru cei lipsiți sau amărâți, derivă din identificarea Fiului Omului cu ei: „Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.” (Matei 25, 40); „Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.” (Matei 25, 45)

Acest din urmă aspect, al identificării Fiului lui Dumnezeu cu omul nevoiaș, cu omul sărman, cu omul la ananghie, este, cumva, cutremurător. Și este, deopotrivă, înduioșător. Dacă fiecare dintre noi am lua aminte la el, probabil că în lume ar exista mai puțini angoasați, depresați, fricoși.

Pe de altă parte, omul atent la detalii s-ar putea întreba, lecturând cele din urmă afirmații, dacă din ele nu s-ar deduce, cumva, că Fiul lui Dumnezeu nu Se identifică și cu omul neaflat în situații limită, critice. Că adică omul „vesel” ar fi „discriminat” de către Iisus Hristos, El având „ochi” exclusiv pentru sărmani. Astfel de judecăți pripite sau de răstălmăciri duc la excese de sobrietate, printre creștinii practicanți. Și implicit la respingerea lor de către societate, la catalogarea drept „ciudați”.

Dincolo de orice judecăți omenești înguste, de interpretări sau dileme, rămâne însă adevărul fundamental, certitudinea că lumea toată, de la Adam până la ultimul om din istorie, va fi judecată de către Fiul lui Dumnezeu.

Duminica Înfricoșatei Judecăți nu face, din această perspectivă, decât să elucideze faptul că normala sau anormala funcționare a omului va fi finalmente evaluată și corespunzător „notată”. Mai mult, nu doar cei botezați sau doar creștinii practicanți vor fi judecați, ci toată umanitatea, fiindcă legea conștiinței este oricum comună tuturor. Fie și numai din perspectiva ei, omul are premisele bunei funcționări, în conformitate cu noima sa originară, cu vocația sa.

Imagine: Fresca reprezentând Judecata de Apoi, de pe peretele vestic exterior al bisericii Mânăstirii Voroneț, cca. 1547.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 22 februarie 2014.)

 

More...

mihaela.stan February 19, 2017 Cultura si Spiritualitate