Filantropia care aduce îngeri în viaţa omului

Pe 12 martie, calendarul bisericesc ortodox face și comemorarea Sfântului Grigorie Dialogul, Papă al Romei, autorul Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite, care se celebrează în zilele de peste săptămână, în Postul Mare ortodox, și inițiatorul modelului apusean de cântare bisericească care-i poartă numele: cântarea gregoriană. El este cunoscut în Răsărit sub numele de „Dialogul” din cauza lucrării sale în patru volume „Dialoguri”, în care a scris despre viețile și minunile sfinților din Italia și despre viața de după moarte; a primit și supranumele „cel Mare”.

Sfântul Grigorie a avut o contribuție decisivă la convertirea la Creștinism a anglo-saxonilor păgâni din Britania, fiind cel care l-a trimis în misiune acolo pe monahul Augustin, în anul 597.

Lecturând însemnările succinte din sinaxar referitoare la viaţa acestui Sfânt, gândul face imediat asocierea cu pasajul vechi-testamentar celebru din Geneza 18, unde se relatează despre cum Patriarhul Avraam a primit pe Însuşi Dumnezeu în chipul a trei îngeri, la masa sa, atunci când s-a arătat ospitalier cu străinii osteniţi ajunşi în faţa cortului său.

Sfântul Grigorie Dialogul a trăit în secolul al VI-lea, fiind fiul unui senator roman de vază. A făcut studii strălucite în tinerețe și a devenit prefect al Romei. După moartea tatălui, el a vândut toată averea moștenită, a dat o parte la săraci, iar cu o altă parte a zidit șase mânăstiri, renunțând la toga prefectorală în favoarea simplității monahale. Casa și-a transformat-o într-o mânăstire. Monah şi egumen al mânăstirii fiind, pe lângă nenumăratele sale preocupări intelectual-duhovniceşti a practicat cu deosebire virtutea filantropiei, a iubirii de aproapele, porunca evanghelică de căpătâi după care lumea va şi fi judecată. În acest fel, el a ajuns a fi cercetat de către îngerii lui Dumnezeu.

Căci odată, pe când se afla la masa de scris, l-a vizitat cineva care scăpase dintr-un naufragiu şi cerea ajutor bănesc. Era însă un înger, nu un om, trimis de Dumnezeu să vădească bunătatea lui Grigorie. Care chiar s-a comportat cu bunătate, l-a miluit pe cel care i-a cerut mila; acela a revenit încă o dată, şi iarăşi a fost miluit; şi tot aşa, până când Sfântului Grigorie nu i-a mai rămas nici o monedă de dat săracului. Şi a decis să-i dea potirul de argint al mânăstirii.

Mai târziu, ajuns episcop, Grigorie nu şi-a uitat obiceiul de a practica filantropia. Invitând la masa sa doisprezece săraci, el a văzut şi un al treisprezecelea, deosebit şi nevăzut celorlalţi. De aceea, l-a interogat cine este. El i-a dezvăluit că este îngerul lui Dumnezeu, care l-a mai cercetat şi altă dată, în chipul naufragiatului, cerându-i bani. Iar pentru faptul că Grigorie l-a miluit cu inimă bună, Dumnezeu i l-a trimis pe înger să-l vegheze şi păzească în toată viaţa.

Nu ştim dacă fiecare dintre noi primim îngeri practicând filantropia creştină, dar ştim, cu certitudine, că doar astfel ne facem purtători reali ai iubirii lui Hristos în istorie.

Imagine: Reprezentarea Sfântului Grigorie, Papă al Romei, în manuscrisul cu colecția corespondenței sale, din Registrum Gregorii, Trier-Germania, după 983.

 

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 12 martie 2013.)

 

 

More...

mihaela.stan March 12, 2017 Cultura si Spiritualitate