Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail, din Alba Iulia: prima biserică în stil romanic datată cert, din Transilvania, și cea mai veche catedrală din România

După ce Transilvania a intrat în componența Regatului Maghiar, lucru sigur la începutul mileniului al doilea creștin, ea a intrat implicit în sfera de influență economică, politică, culturală și religioasă a Vestului european, cunoscând o traiectorie diferită de cea a teritoriilor extracarpatice, defavorizate și de faptul că erau primele în calea năvălitorilor din Est, fiind de nenumărate ori atacate, pustiite. În plus, formațiunile statale feudale de la Sud și Est de Carpați s-au centralizat abia în secolul al XIV-lea, acesta fiind și momentul când s-a demarat construirea de edificii ecleziastice remarcabile, unele păstrate în forma lor originală până astăzi.

De aceea, cunoașterea patrimoniului material cultural-religios al României din mileniul al doilea creștin este facilitată de urmărirea lui pe traiectoria istorico-geografică a provinciilor românești, fiecare dintre ele cunoscând particularități proprii, dincolo de lucrurile comune tuturor.

Dacă în Antichitate, pe actualul teritoriu al României se întindea unul dintre statele centralizate puternice și bogate ale Sud-Estului Europei – Statul Dac -, cu centrul în actualul județ Hunedoara, la Sarmizegetusa Regia, unde se păstrează și vestigiile arheologice ale celor mai vechi sanctuare religioase de pe teritoriul țării, iar în împrejurimi, unele dintre cele mai vechi biserici zidite; iar pe țărmurile Mării Negre s-au dezvoltat, tot în Antichitate, colonii grecești foarte înfloritoare, ocupate ulterior de  către romani, lucru care a facilitat înflorirea creștinismului timpuriu în această regiune geografică, atestat și de ruinele unei biserici primare recent descoperite la Halmyris; după secolele III-lV, când a început așa numita perioadă a migrațiilor barbare, se mai păstrează doar ici-colo urme ale unor edificii religioase (creștine) construite înainte de secolul al X-lea pe teritoriile românești. Descoperiri cum sunt cele de la Basarabi-Murfatlar, din anul 1957, sau din Cetatea Alba Iulia, din anul 2011, sunt, tocmai de aceea, foarte importante.

În secolul al XI-lea, când Regatul Maghiar era în mare înflorire, iar Transilvania fusese integrată de către el, în Vestul Europei se năștea un stil arhitectonic care a fost adus și în Transilvania, anume stilul romanic. Este un stil care s-a manifestat cu predilecție în arhitectură, având program religios creștin.

În Transilvania, primul edificiu construit în acest stil și datat cu certitudine este Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail, din Alba Iulia.

Au existat mai multe construcții ecleziastice în stil romanic, pe teritoriul Transilvaniei, însă o parte dintre ele au fost distruse de marea invazie mongolă din secolul al XIII-lea, sau, dintre cele rămase, unele au suferit transformări arhitectonice, ulterior căpătând forme gotice sau baroce.

Catedrala Catolică Sfântul Mihail este cea mai veche catedrală din România, fiind contemporana celebrei Catedrale Notre-Dame, din Paris. Nu se știe cu exactitate data demarării construirii ei, dar se presupune că acest lucru s-ar fi întâmplat la începutul secolului al XI-lea, poate chiar în anul 1009, când Regele Ștefan I al Ungariei a înființat Episcopia Catolică a Transilvaniei, cu sediul la Alba Iulia, unde era, de altfel, și centrul administrativ al Transilvaniei, sub Regatul Maghiar. La mijlocul secolului al XII-lea, s-au construit navele transversale, dar invazia mongolă din 1241 a distrus parțial construcția. În actuala sa formă, catedrala a fost ridicată între anii 1247-1291.

Ea a servit de la început drept catedrală a Episcopiei Catolice a Transilvaniei, devenită în perioada interbelică Arhiepiscopie, așa cum este și astăzi. Însă, după Reformă, între anii 1550-1700, a fost preluată de către unitarieni și calvini, majoritatea maghiarilor din Transilvania îmbrățișând, atunci, aceste două noi confesiuni, izvorâte din Reformă. Stăpânirea catolică austriacă asupra Transilvaniei a redat-o Episcopiei Catolice, în anul 1700.

Construită inițial în stil romanic, ca o bazilică cu trei nave, Catedrala Sfântul Mihail a primit, în secolul al XVI-lea, completări în stil renascentist italian, cum ar fi capela de pe latura nordică și picturile interioare. Iar la începutul secolului al XVIII-lea s-au construit o boltă la intrarea vestică și frontonul triunghiular, străjuit de patru statuete de sfinți și trei basoreliefuri. Turnul de pe latura sudică a catedralei a fost construit de-a lungul a patru secole. Astăzi, ea apare ca o mixtură de stiluri arhitectonice: romanic târziu, gotic, renascentist, baroc, predominant fiind însă stilul romanic.

În nava laterală din partea sudică se află impozantul sarcofag al lui Iancu de Hunedoara, guvernatorul cu rădăcini românești al Transilvaniei, între anii 1441-1456, și cel al fiului său Ladislau; în nava nordică sunt sarcofagele Reginei Izabella și al lui Ioan Sigismund, primul principe al Transilvaniei și rege titular al Ungariei. Câteva fresce din epoca Renașterii împodobesc capela din absida navei nordice.

Arhitectura maiestuoasă a Catedralei Sfântul Mihail, din Alba Iulia, interiorul ei sobru, dar elegant, altarul și amvonul de o deosebită frumusețe artistică, nu în ultimul rând faptul că ea reprezintă unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură romanică din Transilvania, și implicit din România, o fac demnă de atenția și respectul oricărui om civilizat. Acest monument arhitectonic, ca și multe altele din inima României, are scrisă în zidurile și pietrele lui istorie. Istoria zbuciumată a unor locuri care au rămas și a unor oameni care au fost și au trecut, dar au știut a lăsa ceva durabil după ei, creat întru cinstirea lui Dumnezeu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 14 mai 2016.)