Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena – ctitori ai culturii bizantine

Între culturile lumii, cea bizantină îmi pare a fi o alcătuire fascinantă, de mare profunzime şi deosebită frumuseţe, rezultată din împletirea culturilor europene greacă şi romană cu elemente ale unor culturi asiatice, şi pecetluită cu amprenta creştină. Occidentul şi Orientul se întâlnesc în capodopere arhitectonice, picturale, muzicale, fără egal în istoria umanităţii. De aceea, celebrarea pe care Biserica Ortodoxă o face Sfinţilor Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa Elena, pe data de 21 mai, ar putea fi la fel de bine celebrarea naşterii unei culturi de excepţie: cultura bizantină.

Căci Împăratul Constantin cel Mare este cel care a decis mutarea capitalei imperiului său pe malul Bosforului, în Bizanţ, oraşul ce ulterior îi va purta numele: Constantinopol. Această decizie de natură politică avea să constituie începutul perioadei de peste unsprezece secole de cultură bizantină (330-1453), un regal al formelor, culorilor şi sunetelor. Tot Orientul ortodox şi chiar unele localităţi vest-europene (Roma, Palermo, Ravena, Veneţia) poartă până astăzi stigmatele inestimabile ale acestei culturi.

Împăratul Constantin este, apoi, cel care a trimis-o pe mama sa, Sfânta Elena, la Ierusalim, spre a descoperi lemnul Cinstitei Cruci a Domnului Hristos; ea a „însemnat” majoritatea locurilor importante pentru istoria creştină aflate în Ţara Sfântă cu bazilici, ale căror urme arheologice se văd uneori, până astăzi. Lucru deloc insignifiant, pentru cei care cunosc zbuciumata istorie a Locurilor Sfinte.

Astfel fiind scrisă prima pagină din cultura şi civilizaţia bizantină, atât de importantă pentru europeni şi îndeosebi pentru est-europeni, până şi cei mai sceptici ar trebui să facă o reverenţă în faţa memoriei, şi, de ce nu, chiar şi în faţa relicvelor pământeşti păstrate de la aceşti sfinţi, fără teama că ar fi „habotnici”. A-i cinsti cum se cuvine pe sfinţii ctitori de cultură este, în sine, un semn de aleasă cultură.

Imagine: Catedrala Sfânta Sofia, Constantinopol/Istanbul, interior.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 22 mai 2012.)