Nesfârşitul orizont al bucuriei

În Tradiţia Bisericii Ortodoxe s-a păstrat rânduiala ca, înaintea sărbătoririi Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, să se ţină post. Aceasta în scopul de a arăta cuvenită cinstire celor doi apostoli omagiaţi de către Biserică pe data de 29 iunie, dar şi tuturor apostolilor.

Trecând peste semnificaţia şi importanţa deosebită a apostolilor în istoria umanităţii în general şi în viaţa Bisericii în particular – motiv de cinstire a lor, inclusiv prin post – postul Sfinţilor Apostoli, la fel ca orice alt timp al postului, are menirea de a-i lărgi omului propriul orizont existenţial.

Postul este unul dintre mijloacele de înmulţire a bucuriei, tocmai prin limitarea plăcerii, a plăcerilor. Bucuria fiind infinită, izvorând din Dumnezeu, iar plăcerea fiind finită, izvorând din materie, din instinct, din imediat.

Deşi poate părea paradoxal, postul nu este o limitare, pe cât de mult este o lărgire a orizontului comunitar şi personal al vieţii. A te abţine de la plăcerile carnale – căci postirea asta înseamnă, a renunţa la alimentele de origine animală, precum şi la alte feluri de plăceri în directă conexiune cu cele alimentare – presupune a face mai mult loc, în gândirea, vorbirea şi acţiunea ta, celor spirituale, celor mai presus de carnalitate, vulgaritate şi efemeritate. Iar atunci când materia face un pas înapoi din centrul preocupărilor omului, spiritului i se permite să facă un pas înainte.

Însă, evident, nu doar simplul fapt de a posti aduce cu sine progres spiritual. Ci postul cu rost, cu noimă, conştient asumat şi trăit. Bucuria nu se substituie în mod automat plăcerii, ci ea trebuie căutată şi cultivată în mod conştient.

În postul premergător celebrării Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, s-ar cădea a ne opri gândul în mod insistent asupra preocupărilor noastre esenţiale: sunt ele preponderent raţional-spirituale, sau mai degrabă instinctual-carnale? În ce măsură ne mai preocupă dezmărginirea propriului orizont vital, în ce măsură mai putem trece linia lui „aici şi acum”, în ce măsură mai putem da credit bucuriei nemărginite pe care nu o mai prea ştim şi trăim, în faţa plăcerilor imediate cu care ne-am obişnuit? Căci este bine şi sănătos a posti, dar de real folos este a posti cu rost, cu noimă, cu orizont.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 27 iunie 2013.)