Catedrala Sfinții Apostoli Petru și Pavel, din Constanța

Celebrarea calendaristică a corifeilor apostolilor lui Hristos, Petru și Pavel, pe data de 29 iunie a fiecărui an, impune rememorarea unui lăcaș de cult semnificativ care le-a fost închinat lor. Unul dintre aceste lăcașuri este și catedrala ortodoxă din Constanța.

Deși pe teritoriul Dobrogei au existat biserici și chiar o organizare administrativ-bisericească foarte evoluată, în primele patru secole creștine, prima catedrală monumentală din această regiune s-a construit abia către finele secolului al XIX-lea, în Constanța, fostul oraș antic Tomis. Istoria Dobrogei în Evul Mediu, marcată de stăpânirea otomană, nu a favorizat deloc Creștinismul acestei provincii, dimpotrivă. Abia după Războiul de Independența față de otomani, din 1877, s-a putut reînnoda firul creștin antic al Dobrogei, una dintre cele mai semnificative măsuri fiind decizia construirii unei biserici ortodoxe mari în orașul Constanța, care avea să devină orașul capitală al Dobrogei.

Regele Carol I, care a numit Constanța „Plămânul României”, a acordat o atenție specială, după anexarea Dobrogei la Regatul Român, prin Tratatul de la Berlin din 1878, orașelor dobrogene Constanța și Tulcea, în vremea sa fiind fondate cele mai importante instituții și edificii economice, culturale și spirituale ale Dobrogei. Catedrala Sfinții Apostoli Petru și Pavel, din Constanța, este doar una dintre realizările acelui timp, construirea ei fiind demarată la solicitarea Episcopului Iosif Gheorghian, al Dunării de Jos, în anul 1883.

Se crede că piatra de temelie a actualei catedrale s-a pus pe locul unei vechi biserici creștine, transformată în moschee la începutul secolului al XV-lea, când Dobrogea a intrat în componența Imperiului Otoman. Ulterior, locul a devenit cimitir musulman, descoperirile arheologilor fiind cele care atestă acest lucru.

Valoarea Catedralei ortodoxe din Constanța rezidă, între altele, și în faptul că ea a fost proiectată de către arhitectul Ion Mincu, părintele stilului neoromânesc în arhitectură, o frumoasă continuare a stilului brâncovenesc, pecetea culturală unică și inestimabilă a sudului României. Nu doar planul bisericii catedrale este opera lui Ion Mincu, ci și cel al mobilierului și al candelabrelor din bronz și alamă, executate în ateliere din Paris.

Zidurile au fost construite din cărămidă presată, turnul având o înălțime de 35 de metri.

Pictura inițială a bisericii a aparținut unuia dintre cei mai valoroși pictori ai timpului, George Demetrescu Mirea, care însă nu a respectat canonul bizantin al iconografiei, introducând elemente non-conformiste inacceptabile in programul iconografic, cum ar fi reprezentări ale protipendadei constănțene. Din acest considerent, episcopul de atunci a refuzat să sfințească noul lăcaș de cult înainte de a fi fost corectată pictura. Acest lucru s-a finalizat abia în anul 1895.

Până în anul 1925, noua biserică din Constanța a fost doar una de parohie, la acea vreme neexistând o episcopie cu sediul în oraș. Abia din 1925 Constanța a devenit sediu episcopal, prin înființarea noii Episcopii ortodoxe a Tomisului, biserica cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel fiind desemnată catedrală episcopală.

În anul 1931, au fost aduse din Orientul Apropiat și depuse acolo relicve ale Sfântului Mucenic Pantelimon.

Anul 1941 a fost unul nefast pentru Constanța, în general, și pentru Catedrala ortodoxă, în particular. Întrucât portul Constanța era un punct important de aprovizionare cu material pentru război, armatele sovietice l-au bombardat intens în luna august 1941, bombardamentele afectând întreg orașul și avariind catedrala.

Lucrările de reparații ale catedralei, după acel bombardament, au fost efectuate între anii 1946-1951, la final biserica fiind resfințită, de către Patriarhul Justinian Marina.

Episcopia Tomisului a fost desființată în vremea comunismului, între anii 1950-1990 Catedrala Sfinții Petru și Pavel funcționând ca biserică parohială.

Din 1990, după reluarea statutului de centru episcopal al Constanței, prin înființarea Arhiepiscopiei Tomisului, și-a reluat statutul și catedrala. Din anul 2002, pe lângă ea funcționează și o mânăstire.

După descoperirea, în anul 2001, a bisericii și mormintelor Sfinților martiri Epictet și Astion, la Halmyris, relicvele celor doi sfinți au fost și ele depuse în Catedrala din Constanța, alături de cele ale Sfântului Pantelimon.

Deși cu o istorie scurtă, comparativ cu alte monumente ecleziastice din România, Catedrala Sfinții Apostoli Petru și Pavel, din Constanța, este un edificiu care însumează în el multă istorie și cultură creștină: reminiscențe ale Antichității creștine a Dobrogei, prin relicvele Sfinților acolo păstrate; urme ale istoriei medievale foarte zbuciumate a Dobrogei, prin descoperirile arheologice de pe locul catedralei; răni ale sângerosului secol al XX-lea;  iar mai presus de toate, mărturia stilului arhitectonic neoromânesc și a spiritului creștin al culturii și civilizației dobrogene, Dobrogea fiind o frumoasă simbioză, unică în Europa, de culturi, tradiții și religii care au coexistat pașnic, secole la rând.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 29 iunie 2016.)

 

More...

mihaela.stan June 29, 2017 Cultura si Spiritualitate, Turism