Panagia Eleousa: Maica Domnului a tandreţii

Celebră în toată lumea, icoana Maicii Domnului din Vladimir – una dintre cele mai venerate şi mai multiplicate icoane ale Ortodoxiei – este prototipul temei „Eleousa” sau Maica Domnului „a tandreţii”, o variantă a temei „Hodigitria”, „călăuzitoarea”.

Mântuitorul Hristos copil înlănţuie cu braţele gâtul Maicii Sale, apropiidu-Şi afectuos obrazul de al ei. Afectivitatea reciprocă dintre Mamă şi Fiu conferă acestei teme iconografice o căldură şi tandreţe aparte, însă nu cea comună muritorilor, ci una mult mai nobilă, de dincolo de această lume.

Deşi tema iconografică este una caldă, chipul Fecioarei Maria este marcat de seriozitate şi îngrijorare, căci ea a păstrat toată viaţa în inima sa cuvintele pe care Dreptul Simeon i le spusese atunci când se prezentase, la patruzeci de zile după Naşterea Pruncului Divin, la Templul din Ierusalim: „prin sufletul tău va trece sabie” (Luca 2, 35).

Prin extensie, umanitatea din Maica Domnului, atât de tandru îmbrăţişată de către Fiul ei, este umanitatea noastră, a tuturor, îmbrăţişată de către Hristos, Cel care a iubit şi iubeşte atât de mult lumea, încât a acceptat să se micşoreze pe Sine, Om făcându-se, asemenea nouă, pentru a ne asuma şi ridica, în El, la măsura înaltă pentru care am fost creaţi, făcându-ne părtaşi conştienţi la Slava lui Dumnezeu.

În tema „Hodigitria”, accentul este pus pe divinitatea Mântuitorului Iisus Hristos, pe faptul că El este Dumnezeu-Logos-ul întrupat în istorie. În „Eleousa”, accentul cade pe umanitatea Sa, iar compasiunea Maicii Domnului, îngrijorarea ce se citeşte pe chipul ei, pentru ce va fi urmat, de fapt, cu Fiul său în această lume, conform proorociei Dreptului Simeon, este îngrijorarea ei pentru întreaga umanitate, căreia i-a devenit Maică, după Învierea lui Hristos din morţi.

„Destinul” Fiului său în istorie, „scris” de către oameni, care nu L-au primit până la final ca pe Dumnezeu, ci au decis să-L ucidă, chiar mişeleşte, ca pe un tâlhar, a durut-o nespus. „Destinul” oricăruia dintre noi o îngrijorează, căci liberi fiind, ne avem „destinul” în mâinile noastre, în deciziile de fiecare clipă, în alegerea binelui, sau a răului, a vieţii – Viaţa prin excelenţă fiind Hristos Însuşi, Adevărul Absolut -, sau a morţii – minciuna, relativismul, lumea şi plăcerile ei trecătoare.

Dincolo de multele mituri, legende care s-au ţesut pe lângă celebra icoană din Vladimir, rămâne esenţial ca oamenii să-şi asume vocaţia lor ontologică, asumânu-şi-L mereu şi mereu pe Hristos Cel iubitor de umanitate şi singurul Mântuitor al ei.

Imagine: Icoana Maica Domnului „Eleousa” din Vladimir, secolul al XII-lea, detaliu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 13 august 2013.)

 

More...

mihaela.stan August 10, 2017 Cultura si Spiritualitate, Diverse