Adormirea Maicii Domnului
Data de 15 august este ziua de comemorare a trecerii în veşnicie a Maicii Domnului, numită şi Adormirea Maicii Domnului. I se spune în popor „Sfânta Maria mare”, spre a o deosebi de Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, de pe 8 septembrie – „Sfânta Maria mică”.
Relatările nou testamentare referitoare la Maica Domnului sunt puţine, după momentul Cincizecimii nemaifiind nimic menţionat despre ea. Tradiţia a păstrat informaţii diverse, inclusiv despre moartea sa. Aceasta s-ar fi petrecut, în unele variante, în Efes – unde Maica Domnului l-a urmat pe Sfântul Ioan Evanghelistul, locuind o vreme -, iar în alte variante în Ierusalim.
Ceea ce este comun tradiţiilor legate de moartea Maicii Domnului este faptul că trupul ei a fost depus în mormânt, dar apoi a fost mutat de către Dumnezeu la cer. Această minune i-a fost descoperită apostolului Toma, singurul absent la înmormântare, dintre cei doisprezece. Ca încredinţare a minunii, el a primit spre păstrare brâul Maicii Domnului, ţesut din păr de cămilă.
Ştiute fiind raţionalitatea şi dorinţa de „palpabil” ale lui Toma, care nu a crezut simplu nici în Învierea Domnului, este foarte probabil ca tradiţia relativă la mutarea cu trupul la cer a Maicii Domnului, lui „palpabil” descoperită, să fie una autentică, iar nu o simplă legendă.
Descoperirile arheologice relativ recente susţin ipoteza că mormântul Maicii Domnului din Ierusalim, din Grădina Ghetsimani, este cel real. În ajunul sărbătorii Adormirii, de acolo începe procesiunea organizată cu acest prilej. Este unul dintre evenimentele foarte fastuoase de la Ierusalim, al doilea ca importanţă, după Săptămâna Patimilor.
Atât tradiţia legată de înălţarea cu trupul la cer a Maicii Domnului, cât şi procesiunea organizată la Ierusalim nu au decât menirea de a sublinia importanţa Maicii Domnului în istoria mântuirii omului de către Dumnezeu.
A-i acorda cuvenita cinstire şi a cere mijlocirile celei care L-a întrupat în pântecele său feciorelnic pe Însuşi Fiul lui Dumnezeu nu denotă nimic altceva, decât simţul ierarhiei valorice. Maica Domnului este uşa prin care Dumnezeu, coborându-Se din slava Sa, a intrat în lume, în istorie, din iubire, spre a-l ridica pe omul căzut în nedemnitate, la demnitatea lui cea dintâi.
Imagine: Adormirea Maicii Domnului, frescă din biserica Sfântul Nicolae Domnesc, Curtea de Argeș, a doua jumătate a secolului al XIV-lea.
(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 14 august 2012.)
August 14, 2017 Cultura si Spiritualitate