Sfinţii Martiri Brâncoveni

Pe data de 16 august, Biserica face şi pomenirea unora dintre cei mai demni martiri pe care i-a dat poporul român: Sfinţii Constantin Brâncoveanu cu fiii săi Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache Văcărescu.

Domnitorul s-a născut în anul 1654, fiind vlăstar de origine nobilă, cu strămoşii paterni coborâtori din Matei Basarab, şi el canonizat de curând Sfânt, iar pe linie maternă fiind nepotul Domnitorului Şerban Cantacuzino. Acestuia i-a şi urmat în scaun, la moartea sa, în 1688.

Şi-a început domnia ctitorind una dintre perlele stilului care-i poartă numele – stilul brâncovenesc – Mânăstirea Hurezi, unde şi-a pregătit şi locul de veci, dar nu a apucat a se odihni. Fiindcă în anul 1714, în Săptămâna Patimilor, a fost mazilit şi luat împreună cu fiii şi cu sfetnicul și ginerele său la Înalta Poartă, la Istanbul. După câteva luni de încarcerare în „Închisoarea celor şapte turnuri” (Yedicule), au fost toți martirizaţi, prin decapitare, în ziua de 15 august a aceluiaşi an, în piaţa Iali Kiosk.

O vizită la fortăreaţa-închisoare Yedicule îţi dă fiori. Este maiestuoasă prin arhitectura ei – parţial romană, parţial bizantină -, dar este tristă prin istoria ei, uneori scrijelita pe ziduri, de către foşti deţinuţi. A-ţi imagina umilinţele la care a fost supus acolo domnitorul român elevat, ctitor al unei culturi unice, este dureros.

Mai trist este faptul că a ajuns acolo graţie uneltirilor confraţilor români, Cantacuzinii, care râvneau tronul ţării. Dar toată umilinţa la care au fost supuşi Domnitorul Constantin și toți ceilalți păleşte în faţa demnităţii cu care au refuzat lepădarea de credinţa creştină şi trecerea la Islamism, preferând martirajul demn unei vieţi nedemne, slugarnice.

În după amiaza zilei de 15 august 1714, ei au fost decapitaţi, iar trupurile le-au fost aruncate în mare, fiind culese de creştini şi depuse la Patriarhia Ecumenică. Din anul 1720, trupul domnitorului martir se odihneşte la biserica Sfântul Gheorghe Nou, din Bucureşti – ctitorie brâncovenească.

Fie şi numai ca simplu admirator al culturii şi artei autentice, nu poţi să nu-ţi pleci genunchii în faţa unui astfel de domnitor.

Imagine: Familia Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu, tabloul votiv de la Mănăstirea Mamu – Vâlcea, frescă executată de zugravii Pârvu Mutu și Marin, 1699, detaliu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 16 august 2012.)

More...

mihaela.stan August 16, 2017 Cultura si Spiritualitate