Sfântul Fanurie, sau despre sfinţirea durerii

Unul dintre Sfinţii foarte veneraţi în Insula Rodos, din Grecia, este Sfântul Mucenic Fanurie, pe care calendarul ortodox îl comemorează pe data de 27 august.

S-au păstrat mai multe tradiţii despre viaţa lui, toate având în comun faptul că mama sa a ajuns ceea ce astăzi s-ar numi animatoare în cluburi de noapte. Nu i se cunoaşte data exactă a naşterii, se ştie însă că ar fi avut mulţi fraţi şi surori, el fiind cel mai mare; şi că tatăl lor a murit, iar mama a început a dispărea nopţile de acasă.

Fanurie a urmărit-o, curios, într-o seară, să vadă unde se duce. Şi aflând-o într-un loc de petreceri zgomotoase şi vulgare, copilul a fugit de acasă. A primit Botezul creştin, şi a ales a trăi ascetic, departe de localitatea natală.

Revenind acolo, a aflat că mama sa murise – chiar în seara când el o descoperise unde-şi petrecea nopţile -, iar fraţii şi surorile sale se răspândiseră prin lume.

Graţie vieţii sale morale, s-a îmbogăţit în Duh Sfânt, şi a primit darul ajutorării semenilor în necazuri mari, vindecând boli incurabile cu rugăciunea sa.

A ajuns – probabil în postură de militar, de vreme ce aşa îl reprezintă unele icoane – sau a fost chemat, în Egipt, unde a săvârşit o minune asupra fiicei regelui, ulterior convertindu-se la Creştinism regele şi toată familia sa. Vrăjitorii locali şi-au văzut în acest fel ameninţat viitorul, şi s-au răsculat împotriva lui Fanurie. L-au chinuit cu cruzime, iar la final i-au tăiat capul.

Durerea copilului care-şi descoperă mama petrecând în locuri imorale a fost atât de profundă, încât el a fugit de acasă, spre a n-o mai vedea. Probabil şi ruşinea mamei descoperite a fost la fel de mare, de vreme ce tradiţia spune că ea a murit în seara când a aflat-o copilul.

Dar sfâşietoarea suferinţă a băiatului nu s-a transformat nici în revoltă, nici în frustrare, ci s-a sfinţit. El s-a aruncat pe sine „în braţele lui Dumnezeu”, la mila şi alinarea Lui, atunci când braţele celei care-i dăduse viaţă l-au dezamăgit profund.

Din această înţeleaptă hotărâre a izvorât compasiunea profundă pentru mamă. Nu a judecat-o aspru, nu a condamnat-o, ci s-a rugat pentru ea, iar tradiţia a păstrat până astăzi relatarea că, în momentul morţii sale martirice, Sfântul Fanurie a afirmat: „Din cauza acestor suferinţe, Doamne, vino în ajutorul tuturor care se vor ruga pentru mântuirea mamei lui Fanurie.

De atunci, când vor să obţină ajutor de la acest Sfânt, creştinii au obiceiul de a face plăcinte, pe care le împart săracilor, ca milostenie pentru iertarea mamei Sfântului Fanurie.

Imagine: Sfântul Mucenic Fanurie, icoană cretană din secolul al XV-lea, detaliu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 27 august 2013.)

More...

mihaela.stan August 27, 2017 Cultura si Spiritualitate