Maria Theotokos: feminitatea absolută

8 septembrie este unanim recunoscută a fi data calendaristică consacrată celebrării de către Biserică a naşterii Mariei, Născătoarea de Dumnezeu sau Theotokos.

Vechiul Testament păstrează consemnate în paginile lui prototipuri feminine diverse, începând cu Eva – prima femeie creată de Dumnezeu, Sara – soţia Patriarhului Avraam, Rahila – soţia Patriarhului Iacob, Miriam – sora Proorocului Moise, Debora – singura femeie Judecător; continuând cu Iudita – învingătoarea lui Olofern, sau Estera – evreica ajunsă regină a asirienilor, care şi-a salvat poporul de la masacru.

Fiecare dintre aceste „icoane” feminine vechi-testamentare prefigurează, într-un fel sau altul, pe cea care avea să devină încununarea umanităţii, reprezentanta cea mai pură a ei, feminitatea absolută: Maria din Nazaret.

Eva însăşi fusese dintru început creată de Dumnezeu ca o cunună a Creaţiei întregi. Ea a căzut singură din vrednicie, prin neascultarea de Dumnezeu. Maria a urcat la o vrednicie mai mare decât a Evei originare, prin propria ei alegere de a trăi curat, neprihănit, desăvârşită de decizia lui Dumnezeu de a Se face Trup uman, în trupul ei neprihănit.

Lumea creştină vestică a avut şi are are, categoric, o altă reprezentare a Fecioarei Maria – Madonna, decât a avut şi are Estul, Orientul. Toată cultura medievală vestică demonstrează cu prisosinţă acest lucru: reprezentări picturale sau sculpturale cu o Marie dolofană, cu un Prunc aşişderea lângă ea, nu arareori cu forme ispititoare la vedere.

Estul, lumea bizantină, a promovat un cu totul alt mod de reprezentare a Mariei – Theotokos: o imagine nepământească, cu o discreţie şi profunzime fără egal, de o decenţă absolută, fără urmă de poftă trupească.

A cinsti după cuviinţă pe Maica Domnului, chiar şi necreştin fiind, înseamnă, înainte de toate, a cinsti feminitatea. Iar cum feminitatea are modele şi înţelesuri diferite în minţile şi imaginaţia oamenilor, ei cinstesc ceea ce înţeleg sau îşi reprezintă despre ea. Unii înţeleg şi îşi reprezintă feminitatea în forma carnalităţii exacerbate. Aceştia nu o pot cinsti pe Maica Domnului în dimensiunea ei spirituală, pură, fiindcă ea este cuminţenia şi pudoarea prin excelenţă.

Totuşi, şi numai din perspectivă strict umană privind, Mariei din Nazaret i se cuvine, cel puţin de ziua naşterii ei, o reverenţă de gând din partea oricărui muritor. Iar cei care cred realmente în Fiul lui Dumnezeu făcut Om în trupul ei, alocă reverenţe de gând ori de câte ori se gândesc la El, la ea, la Maria Theotokos, Născătoarea de Dumnezeu, cununa umanităţii întregi.

Imagine: Chipul Maicii Domnului din scena Deisis, mozaic din Sfânta Sofia – Constantinopol/Istanbul, sec. al XIII-lea, detaliu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 7 septembrie 2013.)

 

More...

mihaela.stan September 7, 2017 Cultura si Spiritualitate