Teodora din Alexandria, sau asumarea responsabilă a propriei inconsistenţe

Pe data de 11 septembrie, calendarul ortodox o comemorează şi pe Sfânta Teodora din Alexandria, un model excepţional de om care-şi asumă cu responsabilitate propria inconsistenţă afectivă, şi şi-o plăteşte radical, fără crâcnire, ajungând finalmente la desăvârşire, la sfinţenie.

Relatarea aghiografică despre ea ne spune că a trăit în secolul al V-lea, în oraşul Alexandria, un oraş dintre cele mai strălucitoare ale Antichităţii, şi că a fost căsătorită, însă şi-a înşelat soţul, căzând în adulter. A fost un moment de inconsistenţă afectivă şi implicit voliţională, aşa cum sunt multe printre oameni, îndeosebi în zilele noastre.

Însă, dacă astăzi, a fi inconsistent şi inconsecvent raţional, afectiv şi voliţional este catalogat drept „normal” şi „permis”, de către imensa majoritate a oamenilor din societăţile civilizate, în creştinismul secolelor primare un astfel de lucru era foarte imoral, nepermis şi ruşinos. Teodora era creştină, ştia bine că ceea ce făcuse comiţând adulterul era o ofensă adusă lui Dumnezeu, în primul rând, Care a lăsat Lege în Evanghelie că cel căsătorit este dator cu fidelitate totală partenerului lângă care a ales şi hotărât să-şi trăiască toată viaţa.

De aceea, cunoscându-şi căderea, Teodora s-a retras din viaţa de familie, pe ascuns, se pare, ducându-se într-una dintre multele mânăstiri ale Egiptului, în care viaţa ascetico-spirituală era foarte intensă, în vremea respectivă.

Pentru a-şi pedepsi rătăcirea de a fi fost atrasă de un alt bărbat decât al ei, şi pentru a nu fi uşor aflată de familie, ea s-a dus într-o mânăstire de călugări, travestindu-se şi prezentându-se drept Teodor. A uimit întreaga obşte monahală masculină cu aspra-i vieţuire.

După o vreme, o tânără de moravuri uşoare care dobândise un copil l-a acuzat pe monahul Teodor a fi cel care căzuse în desfrânare cu ea şi era tatăl copilului. Teodor nu s-a dezvinovăţit, ci şi-a asumat copilul, şi s-a retras din mânăstire, ca să-l crească. După şapte ani de petrecere împreună cu copilul, Teodora cea travestită în monah a fost reprimită la mânăstire, unde a murit ulterior, în anul 490, iar la pregătirile pentru îngropare monahii au descoperit adevărul că ea era femeie, nu bărbat. Astfel a aflat şi fostul soţ despre ea, şi a ales a trăi el însuşi în chilia ei mânăstirească, pănă la capătul vieţii.

Exemplul Sfintei Teodora din Alexandria este acela al unui om lucid, conştient de sine, de Dumnezeu, de ceilalţi. Luciditatea a fost cea care i-a dat multa suferinţă şi puterea asumării ei, transfigurând păcatul iniţial în sfinţenie.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 12 septembrie 2013.)