Rosh Hashaná, Yom Kippur, Anul Nou Bisericesc şi Ziua Crucii

Pentru oamenii care vor a se cunoaşte bine pe sine, în scopul asumării corecte şi a împlinirii de sine, genetica este foarte importantă, ei asumându-şi responsabil izvoarele, trecutul. Pentru naţiunile care vor să facă istorie, nu doar să se supună valurilor istoriei, este foarte importantă memoria lor colectivă, cunoaşterea şi asumarea responsabilă a originilor şi trecutului propriu. Pentru religii şi concepţii de viaţă, izvoarele lor sunt importante pentru viaţa spirituală a persoanei, sau a colectivităţilor de persoane care şi le asumă.

În ce priveşte creştinismul, rădăcinile sale sunt în iudaism. Cine vrea să-şi asume credinţa creştină în cunoştinţă de cauză, nu doar formal, se apleacă cu atenţia cuvenită asupra Noului Testament şi a istoriei creştinismului, şi, aproape în egală măsură, asupra Vechiului Testament şi a istoriei iudaismului.

Ortodoxia a păstrat cel mai bine, de-a lungul istoriei, rădăcinile şi continuitatea iudaică ale creştinismului. În Sărbători, în tradiţii şi în arta sa sacră. Un exemplu dintre cele mai elocvente sunt două evenimente bisericeşti ortodoxe din luna septembrie: începutul anului nou bisericesc, pe 1 septembrie, şi Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, pe 14 septembrie.

Anul nou bisericesc ortodox continuă tradiţia evreiască a lui Rosh Hashaná – începutul anului, care are loc la începutul toamnei în emisfera nordică. După tradiție, aceasta ar fi aniversarea creării celor dintâi oameni, Adam și Eva.

Sărbătoarea Sfintei Cruci a Domnului Hristos, de pe 14 septembrie, continuă sărbătoarea evreiască Yom Kippur – Ziua Ispăşirii, a Împăcării. Evreii celebrează, de Yom Kippur, împăcarea lor cu Dumnezeu, la „intervenţia” şi insistenţele lui Moise, după ce păcătuiseră flagrant închinându-se la un idol, viţelul de aur construit de ei înşişi. Creştinii din Ierusalim au consacrat o altă sărbătoare a Împăcării omului cu Dumnezeu, ce s-a făcut prin Jertfa Fiului lui Dumnezeu pe Cruce. Celebrarea ei nu se suprapune neapărat peste ziua de Yom Kippur – care este variabilă de la an la an, ca şi Rosh Hashaná. Dar amândouă sunt zile de penitenţă, de post, de asumare conştientă a propriilor păcate, a îndepărtărilor de Dumnezeu.

Anul nou religios cuprinde începuturile umanităţii, din punct de vedere iudaic şi ortodox. Iar desfăşurarea calendarului bisericesc ortodox este o anamneză a întregii istorii a umanităţii, de la Adam şi Eva, până la Parusie. Astfel, în înţelesul ortodox asupra lumii, al umanităţii, originile şi sensul ei sunt foarte clare, limpezi, cuprinzătoare cu mintea oricărui om, nu doar a geniilor. A înţelege aceste rosturi adânci dar simple este, în fond, datoria oricărui om care vrea să trăiască conştient de sine, de rostul şi drumul său în viaţă.

Imagine: Crearea Evei din coasta lui Adam, miniatură din Biblia de la Souvigny, manuscris latin, sec. al XII-lea, detaliu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 17 septembrie 2013.)