Pescuirea minunată versus pescuitul în ape tulburi

Duminica a XVIII-a după Rusalii este denumită, în Ortodoxie, „a pescuirii minunate”, la Liturghie lecturându-se pasajul evanghelic corespunzător acestei minuni.

Relatarea este simplă, firească: Hristos se afla pe malul Lacului Ghenizaret, în Nordul Ţării Sfinte, vorbindu-le oamenilor despre cele dumnezeieşti. Mulţimea Îl îmbulzea, de aceea El a decis să urce într-una din cele două corăbii pescăreşti care se aflau pe lac, ca într-un amvon, pentru a Se face auzit mai bine de către toţi.

Corabia îi aparţinea lui Simon Petru, căruia, la finalul predicii Sale, Domnul i-a poruncit s-o conducă mai înspre mijlocul lacului, pentru a arunca mrejele în apa lui adâncă, să pescuiască. Petru a replicat: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.” (Luca 5,5)

Făcând astfel, adică ascultând de Cuvânt, au prins mulţime de peşti, încât li se rupeau plasele de pescuit. Au chemat ajutoare de pe mal, toţi cei prezenţi s-au înfricoşat, iar Petru, om dintr-o bucată, pescar de meserie, de-o viaţă, a priceput imediat că era vorba despre o mare minune, pe care Hristos o înfăptuise cu el, cu ei, şi a ripostat, îngenunchind: „Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos.” (Luca 5,8) Domnul Hristos l-a liniştit, i-a liniştit, cu cuvinte blânde, încurajatoare: „Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni.” (Luca 5,10) Evanghelistul Luca spune că împreună cu Petru erau şi Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedei. Şi-au dus corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.

Simbolistica acestui pasaj evanghelic este clară: corabia este simbolul Bisericii, al locului unde Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte cel mai pregnant oamenilor; mulţimea peştilor pescuiţi prefigurau mulţimile nenumărate de oameni care aveau să urmeze Cuvântul, urmare a misiunii apostolilor şi a urmaşilor lor, în decursul istoriei; apa pe care se afla corabia, prefigurarea Bisericii, reprezintă noima Divină pe care se sprijină, stă toată învăţătura creştină; iar faptul că Hristos a îndemnat a se mâna corabia în larg, către ape adânci, simbolizează profunzimile noimelor Divine pe care se fundamentează învăţătura creştină.

Creştinismul autentic susţine pescuitul în apele adânci şi limpezi, căci în largul mării apele sunt întotdeauna foarte adânci şi limpezi, doar la maluri ele pot fi tulburi, tulburate, prin contactul valurilor izbite de vânt cu uscatul. Pescuitul în ape tulburi, în apropierea ţărmurilor mării, este apanajul pseudo-creştinismului, al pretinselor învăţături creştine, care nu au însă nici profunzime autentică, nici fundament autentic, ci sunt superficiale şi riscante.

Minunile autentice se petrec pe apele adânci; pseudo-minunile se petrec pe apele tulburi.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 21 septembrie 2013.)