Neagoe Basarab cel Sfânt, domnitorul erudit al Ţării Româneşti

Canonizat de către Biserica Ortodoxă Română în urmă cu doar câțiva ani, cu zi de comemorare pe 26 septembrie, Domnitorul Sfânt Neagoe Basarab a fost şi rămâne un nume de referinţă al culturii române. Când spui numele lui, îl asociezi inevitabil cu cel puţin doi piloni artistici medievali: Catedrala episcopală de la Curtea de Argeş şi opera literară „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”.

Crescut în casa boierului Pârvu Craiovescu, Neagoe a primit o educaţie aleasă, fiind iniţiat în artele liberale şi stăpânind limbile latină, greacă şi slavonă. L-a cunoscut, în copilărie, pe eruditul Ierarh Sfânt Nifon, patriarhul Constantinopolului, devenit mitropolit al Ţării Româneşti.

După ce a călătorit prin câteva țări din Europa Centrală şi prin Imperiul Otoman, Neagoe a preluat diverse funcții în structurile statale ale Tării Românești, până când, în anul 1512, a urcat pe tronul ei şi a condus-o până la moarte, în 1521.

Căsătorit fiind cu Doamna Despina, o descendentă a familiei sârbeşti evlavioase Brancovici, Neagoe a avut o viaţă profund ancorată în valorile creştine, împărtăşind, pe plan politic, viziunea lui Ştefan cel Mare al Moldovei.

În anul 1517, Voievodul Neagoe Basarab a ctitorit biserica catedrală monument de la Curtea de Argeş, celebră la români cel puţin datorită legendei meşterului Manole. Însă a manifestat generozitate deosebită şi faţă de mânăstirile ortodoxe din Ţara Românească şi din afara ei.

Expresia crezului, a viziunii sale creştine integratoare asupra vieţii, este una dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii române vechi: „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, scrisă în slavonă, între anii 1513-1521, dar tradusă şi în româneşte. În această operă, domnitorul a cuprins deopotrivă principii de guvernare politică a statului, principii morale de educare a tineretului şi principii de guvernare a sufletului, care oferă celor ce le vor urma moştenirea adevăratelor valori, cele spirituale.

Fie şi numai începutul „Învăţăturilor” ar fi suficient pentru a-l înţelege şi preţui pe Neagoe Domnul la justa lui valoare: „Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate sa cade sa cinstesti si sa lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare si bun si milostiv si ziditorul nostru cel întelept, si zioa si noaptea si în tot ceasul si în tot locul. Si sa foarte cuvine sa-l slavesti si sa-l maresti neîncetat, cu glas necurmat si cu cântari neparasite, ca pre cela ce ne-au facut si ne-au scos din-tunérec la lumina si den nefiinta în fiinta.”

Imagine: Portretul votiv al lui Neagoe Basarab și al familiei sale, frescă de Dobromir Zugravul, din Catedrala episcopală de la Curtea de Argeș, prima jumătate a începutului secolului al XVI-lea, detaliu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 26 septembrie 2013.)