Asemănările în Duh

Pe data de 10 octombrie, calendarul ortodox îi pomeneşte şi pe doi sfinţi care au fost fraţi după trup: Evlampie şi Evlampia. Este un bun prilej de reflecţie la celebra zicală populară: „Cine se aseamănă, se adună.“

Sinaxarul păstrează o relatare simplă despre cei doi „eroi ai credinţei“. Anume, ne spune că ei erau fraţi după trup, şi s-au născut în oraşul Nicomidia, în Asia, către finele secolului al III-lea, fiind adepţi ai creştinismului, pe vremea când acesta nu era o religie recunoscută în Imperiul Roman, dimpotrivă.

Declanşându-se prigoana împotriva creştinilor, cei doi fraţi s-au refugiat din calea prigonitorilor, împreună cu alţi creştini, în munţi. Epuizându-se rezervele de hrană, Evlampie a fost nevoit să meargă în oraş, pentru aprovizionare. Pe ziduri, el a aflat afişat un edict imperial care proclama prigonirea, uciderea creştinilor. L-a rupt, iar pentru acest delict a fost arestat şi trimis în faţa judecătorului. Nevoind a se dezice de convingerile sale creştine, Evlampie a fost supus la chinuri. Evident, despre prinderea, arestarea şi chinuirea sa a auzit şi Evlampia, care s-a prezentat de bunăvoie în faţa judecătorului, mărturisindu-şi credinţa solidară cu fratele ei, şi asumându-şi chinurile, consecinţele aferente unei astfel de mărturisiri curajoase. În cele din urmă, Evlampie a fost decapitat, iar sora sa a murit torturată. Deodată cu ei au mai fost ucişi şi alţi mulţi creştini.

În Tradiţia Bisericii se păstrează destule exemple de fraţi sau rude după trup, care au trăit şi murit în acelaşi spirit, cel creştin. Dintre multele astfel de exemple, cel al familiei Sfântului Vasile cel Mare, celebrul Arhiepiscop al Cezareei Capadociei, este poate unul dintre cel mai elocvente: această familie a „rodit” nu mai puţin de patru sfinţi consacraţi ca atare de către Biserică.

Însă, nu neapărat înrudirea trupească este cea care contează în coordonatele spirituale ale unei persoane, cât înrudirea sa cu Hristos, în Duh Sfânt. O astfel de înrudire se naşte prin încorporarea în Trupul mistic al lui Hristos – Biserica Sa – la Botez, şi se menţine şi cultivă prin Sfintele Taine, „canalele” prin care Energia Duhului Sfânt se comunică în cel mai pregnant mod omului, conferindu-i viaţă din Viaţa cea infinită, a lui Dumnezeu.

Din cauza deosebirii fundamentale dintre rudenia după trup, sau de sânge, şi cea după Duh, sau în Hristos, cei înrudiţi în Hristos pot renunţa, cum adesea se şi întâmplă, la cele după trup, având ca prioritate cele ale Duhului. Evident, împletirea celor două feluri de rudenii este de dorit şi foarte frumoasă, cum o probează inclusiv cei doi fraţi, Sfinţii Evlampie şi Evlampia.

Imagine: Reprezentarea Sfinților Evlampie şi Evlampia, în manuscrisul Menologului lui Vasile al II-lea, Împăratul Bizanțului, din jurul anului 1000.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 10 octombrie 2013.)