Sfinţii: un model necesar, dar marginalizat

Fiecare muritor are modele, „slăbiciuni”, „idoli”. Şi le „achiziţionează”, de regulă, în frageda copilărie şi până la adolescenţă.

Dacă în epoci anterioare copiii aveau, în principal şi în mod inevitabil, modelul părinţilor, omul post modern are, în epoca tehnologiilor avansate şi a circulaţiei fără frontire a informaţiilor şi a persoanelor, mult mai multe posibilităţi de a-şi alege modele. Cu atât mai mult cu cât părinţii post moderni mai au prea puţin timp de împreună petrecere cu copiii lor.

În multitudinea de oferte reale sau virtuale post moderne, copilul, ca şi adultul, se rătăceşte, făcând nu de puţine ori alegeri nepotrivite, păguboase unei vieţi decente, împlinite, demne. Iar alegerea modelului greşit naşte obişnuinţe greşite, care cu timpul nu mai pot fi dezradăcinate, devenind o a doua natură a omului.

Flagele alarmante şi triste ale epocii contemporane ar putea fi eradicate exclusiv prin cultivarea unor modele demne de urmat de către copii, adolescenţi şi tineri. Şcoala şi dascălii ei sunt, oferă, sau ar trebui s-o facă, după familie, principalele modele pentru viaţa viitorului adult. Apoi religiile, indiferent de denumirea lor, au şi ele rolul de a oferi modele omului, de orice vârstă sau condiţie socială, educat sau mai puţin educat. Mai mult, după tiparul tradiţional, omul intra întâi în contact cu modelul religios, apoi cu cel şcolar.

Cele mai pregnante modele religioase, dar deseori şi ştiinţifice, pentru copii, ca şi pentru adulţi, sunt Sfinţii, oameni care şi-au trăit frumos, echilibrat, moral, demn această viaţă, cultivând comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii lor, şi înveşnicindu-se în apropierea lui Dumnezeu. Nu puţini dintre Sfinţi sunt şi icoane de erudiţie ştiinţifică.

Însă, ca majoritatea modelelor şi valorilor autentice, Sfinţii sunt blamaţi de omul materialist, de spiritul gregar al consumismului şi hedonismului. Ce valoare poate avea delicateţea, rafinamentul intelectual şi moral al unor Sfinţi, în ochii unor oameni care nici nu se mai interesează să-i cunoască?! Vulgaritatea şi superficialitatea „vedetelor” impuse de spiritul consumist calcă în picioare sau denaturează orice atracţie a omului contemporan către modele nobile, cum sunt Sfinţii. Sau, în mod foarte nefericit, transformă Sfinţii şi Sfinţenia în superstiţii bolnăvicioase, fără fundament raţional-afectiv solid.

În contextul sărbătoririi Sfintei Cuvioase Parascheva, reflecţia la modelele pe care le avem şi le urmăm cu fidelitate, nu pro forma sau ca bolnăvicioasă superstiţie, este de bun augur.

Imagine: Interiorul bisericii Mânăstirii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Staro Nagoričane – Macedonia, de la începutul secolului al XIV-lea.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 15 octombrie 2013.)

More...

mihaela.stan October 12, 2017 Cultura si Spiritualitate, Diverse