Vindecarea de cele străine omului

Pasajul evanghelic despre vindecarea unui demonizat din ţinutul Gadarei, care se lecturează, în Ortodoxie, în duminica a XXIII-a după Cincizecime, este unul dintre cele mai cutremurătoare episoade de vindecare a omului de către Dumnezeul întrupat în istorie. El relatează vindecarea unui îndrăcit, a unui posedat, stăpânit de duhuri necurate, locuit de spirite străine, depărtate de Duhul lui Dumnezeu, singurul Căruia I se cuvine a locui şi stăpâni sufletul şi trupul omului.

Referatele biblice statuează ordinea în care Dumnezeu-Creatorul a realizat Opera sa, lumea întreagă. Exegeţii au desluşit, din aceste referate, faptul că mai întâi au fost creaţi îngerii, fiinţe pur spirituale, care se bucurau de prezenţa lui Dumnezeu, se împărtăşeau de iubirea Sa, cinstindu-L după cuviinţă. Aceasta până în momentul când Lucifer, una dintre căpeteniile lor, a dorit a fi ca Dumnezeu, în locul Lui – venerat, cinstit, pe primul loc – şi astfel gândind, voind, a căzut din starea de cinstire a lui Dumnezeu, în starea de auto-adulare, atrăgând după sine şi pe toţi cei care agreaseră a fi cu el, ca el. În acest fel, Lucifer şi „ai lui” s-au rupt de Dumnezeu, trăind în întuneric, în lipsa comuniunii iubitoare cu Creatorul lor, în trufie, orgoliu şi ură faţă de Cel care-i crease din iubire.

Fiind spirite, îngerii nu sunt percepuţi de către oameni în forma în care omul percepe alte realităţi şi fiinţe create. Ei se „întrupează” însă, uneori, se fac vizibili, perceptibili omului. Aşa se întâmplă şi cu îngerii buni, şi cu cei căzuţi. Dacă îngerii buni, cei rămaşi în iubitoare ascultare de Dumnezeu, sunt trimişii Acestuia la, printre oameni, şi le slujesc sau le dau veşti bune, diavolii îşi caută mereu singuri loc, ba chiar „locul din frunte”, „aşezându-se” în trupuri străine lor, fie de animale – aşa s-a întâmplat în Eden, când diavolul a apărut în chip de şarpe Evei -, fie chiar în oameni.

Evanghelia despre îndrăcitul din Gadara exact asta relatează: faptul cum o legiune de diavoli se sălăşluise într-un om, şi-l chinuia atât de rău, încât el trăia izolat de societate, prin pustiuri şi morminte, fiind legat cu lanţuri şi obezi. La apariţia lui Hristos în preajma omului, spiritele întunecate din el au răbufnit, recunoscând Puterea lui Dumnezeu Care le copleşea, şi cerând îndurare. Hristos a dialogat cu ele, apoi l-a eliberat pe cel posedat, duhurile necurate intrând într-o turmă de porci, care s-a aruncat în mare.

Ce este esenţial în această Evanghelie? Faptul că spiritele rele (ca şi cele bune!) există. Şi se sălăşluiesc acolo unde află „loc disponibil” pentru ele, putând fi izgonite, învinse, exclusiv de Puterea lui Dumnezeu.

Imagine: Reprezentarea episodului evanghelic al vindecării demonizaților din Gadara, frescă din biserica Mânăstirii  Dečani-Serbia/Kosovo, secolul al XIV-lea, detaliu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 19 octombrie 2013.)

More...

mihaela.stan October 21, 2017 Cultura si Spiritualitate, Diverse