Răul ca alegere

Una dintre marile problematici ale umanităţii dintotdeauna, ale filosofiei şi religiilor, a fost, îndeosebi în perioadele de crize acute, problematica răului, a originilor şi existenţei sale, fiindcă el, răul, face oamenii nefericiţi. Iar o întrebare fundamentală este: de ce există în lume atâta rău? Sunt diavolii singuri responsabili de el?

A te confrunta cu răul, în această viaţă, este un lucru comun. Fiindcă de la căderea adamică, omul a fost izgonit din Eden, alungat de acolo, în nici un caz într-un alt Eden, ci într-un loc al suferinţei, al ispăşirii consecinţei alegerii sale de a nu (mai) asculta de Creatorul său, Care-l aşezase comod, plăcut, în Eden.

Ceea ce nu înseamnă că omul este condamnat la a suporta şi transmite mai departe răul. Dimpotrivă, vocaţia lui reală este bucuria şi binele, starea de plenitudine a sa fiind doar aceea în proximitatea Binelui Absolut – Dumnezeu.

A trăi în vocaţie este un  mare privilegiu. Însă nu este un „dat” al unora şi un refuz al altora, ci este datoria fiecărui muritor să-şi cunoască şi împlinească vocaţia pentru care s-a ivit în această lume: binele. Şi totuşi, cei mai mulţi refuză să-şi asume atât vocaţia reală, cât şi responsabilitatea propriei ratări. În viziunea multora, răul este un dat de care nu se pot scăpa. Iar alţii, în nici un caz ei înşişi, sunt responsabili de acel rău.

Una dintre marile amăgiri folosite drept justificare de către om, pentru a-şi anula responsabilitatea faptelor rele proprii, este afirmaţia că împotrivirea în faţa răului ar fi, de fapt, o luptă cu morile de vânt, de vreme ce omul se naşte şi trăieşte într-o configuraţie prestabilită, neavând decât posibilitatea de a se conforma modelelor deja statuate, neputând schimba prea multe.

Şi totuşi, alegerea între bine şi rău este „condamnarea” de toată viaţa a oricărei persoane conştiente. Mai mult, omul nu doar alege binele, ci îl şi creează, fiind el însuşi un creator, după Chipul lui Dumnezeu. Fiecare om poate să creeze binele, aşa cum Creatorul le-a creat pe toate „bune foarte”, cum afirmă referatul biblic al Genezei. Iar finalmente el poate şi trebuie să schimbe răul exitent deja, într-un bine. Acesta este un aspect superior al potenţialului său creator.

În realitate, Lucifer este începătorul răutăţii, iar colegii lui îngeri care i-au urmat sunt umilii săi slujitori. Omul care alege a gândi, a face şi a promova răul, iar nu binele, nu are justificarea alegerii sale decât în sine însuşi, nu în afara sa.

Orice persoană responsabilă este, în această lume, chemată a alege şi înmulţi binele. Dacă alege răul, îşi ratează vocaţia şi sfârşeşte trist.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 24 octombrie 2013.)

More...

mihaela.stan October 24, 2017 Cultura si Spiritualitate, Diverse