Unicitatea persoanei umane

Calendarul ortodox al finalului lunii octombrie este marcat îndeosebi de doi Sfinţi cu acelaşi nume – Dimitrie – dar care au trăit în epoci diferite, cu rosturi diferite.

Pe data de 26 octombrie este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Este imposibil să vizitezi Tesalonicul şi să nu-l „cauţi” şi pe acest Sfânt, la biserica sa. În afară de ciboriumul impresionant în care grecii îi păstrează sfinţitele rămăşiţe, la demisolul bisericii se află un izvor, despre care tradiţia spune că ar izvorî din locul unde s-a întâmplat martirajul Sfântului, având, din acest considerent, puteri tămăduitoare.

Trăitor către finele veacului al III-lea, Dimitrie a fost fiul prefectului de Tesalonic, ajungând, la rându-i, guvernatorul oraşului. Fiindcă nu s-a sfiit să-şi declare identitatea creştină, el a fost întemniţat, urmând a fi trimis la moarte, în caz de neabdicare de la credinţă.

Un chipeş tânăr creştin – Nestor, coleg de temniţă cu Dimitrie, a fost condamnat să lupte în arenă cu un gladiator temut, pe nume Lie. Înainte de luptă s-a dus la Dimitrie, cerându-i suport moral. Acesta l-a încurajat, asigurându-l că-l va birui pe Lie, mărturisind totodată pe Hristos.

Prin rugăciunile Sfântului Dimitrie, Nestor a reuşit, într-adevăr, să-l străpungă cu lancea pe Lie.

La finalul acestei lupte, împăratul Maximian a poruncit ca lui Nestor să i se taie capul, iar Dimitrie să fie străpuns cu suliţele. Din trupul lui Dimitrie nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli.

Data de 27 octombrie este ziua comemorării Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, din Bulgaria, ocrotitorul Bucureştilor. El a trăit cu un mileniu mai târziu decât Sfântul Mucenic Dimitrie, fiind păstor, iar ulterior retrăgându-se în viaţa pustnicească, nu departe de satul natal, Basarabovo. A fost adus în Ţara Românească în secolul al XVIII-lea, fiind actualmente „găzduit” de Catedrala Patriarhală din Bucureşti.

Sărbătorirea alăturată dar nu identică a acestor Sfinţi Dimitrie evidenţiază, şi ea, unicitatea persoanei umane. Nici chiar sfinţenia nu uniformizează persoanele, ci fiecare ne naştem, trăim şi mergem în veşnicie cu propria identitate, cultivată după măsura înţelegerii fiecăruia în parte.

Imagine: Chipul Sfântului Cuvios Dimitrie, mozaic din Catedrala Patriarhală, din București, 2015, detaliu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 27 octombrie 2012.)

More...

mihaela.stan October 27, 2017 Cultura si Spiritualitate