Nina, Sfânta Georgiei

Popor care a cunoscut Creştinismul, ca şi strămoşii românilor, de la Sfântul Apostol Andrei, georgienii au fost încreştinaţi oficial mai târziu, în secolul al IV-lea, de către regii lor Mirian şi Nana. Iar imboldul acestor conducători politici păgâni de a se boteza ei înşişi şi a admite Creştinismul ca religie recunoscută în teritoriile lor a fost dat de către Sfânta Nina. Ea s-a născut în Capadocia, către finele secolului al III-lea, din părinţi creştini, şi a ajuns în Iviria în jurul vârstei de 25 de ani.

Sursele aghiografice relatează în mod oarecum diferit anumite evenimente din viaţa acestei Sfinte – folclorul a fost şi va rămâne o realitate în istorisirile de tot felul ale umanităţii, nu doar în aghiografie! -, însă ceea ce este comun tuturor relatărilor este faptul că ea a contribuit decisiv la asumarea credinţei creştine de către poporul georgian.

Unele surse afirmă că Nina ar fi fost răpită de către iviri într-o incursiune a lor în Capadocia; altele afirmă dimpotrivă, că ea s-a dus de bunăvoie în Iviria, din Ierusalim, unde se retrăseseră părinţii săi, fiind rude ale Patriarhului Iuvenalie al Ierusalimului. Ea dorea să afle cămaşa lui Hristos, despre care circula informaţia că s-ar fi aflat în localitatea Mtskheta, din Iviria.

Oricum ar fi ajuns acolo, în jurul anului 315, Nina a mărturisit fără frică credinţa sa creştină, în mijlocul unui popor care oficial era idolatru. Ajungând cunoscută pentru evlavia ei, a fost invitată să o vindece inclusiv pe soţia regelui, pe nume Nana, de o suferinţă gravă.

Această vindecare a soţiei sale l-a făcut pe Regele Mirian suspicios relativ la creştinii din regatul său, şi a hotărât să-i expulzeze pe toţi, în frunte cu Nina. Nu a apucat să-şi îndeplinească planul, fiindcă a fost lovit de orbire, de un fulger, în timpul vânătorii, iar după ce invocaţiile către zeii săi nu l-au ajutat, în spaima acelei întâmplări nefericite a apelat el însuşi la Dumnezeul Ninei.

Redobândindu-şi astfel vederea, regele a decis să se boteze, împreună cu toţi supuşii săi, trimiţând în acest sens solie către Împăratul Constantin cel Mare, spre a primi episcopi şi preoţi pentru organizarea vieţii creştine în regatul său. Botezul regilor s-a oficiat în anul 331, în grădina palatului lor, sub un cedru. Pe acel loc s-a construit prima biserică din regat, iar din tulpina cedrului tăiat izvorăşte şi acum un mir deosebit, care vindecă multe boli.

Nina, numită „cea întocmai cu Apostolii”, şi-a încheiat călătoria pământească pe data de 14 ianuarie 338.

În reprezentarea iconografică, Sfânta Nina apare cu o cruce de o formă specială, cu braţele orizontale atipice. Tradiţia spune că într-o noapte, înainte de călătoria sa spre Iviria, a visat că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu o binecuvânta, dăruindu-i o cruce făcută din viţă-de-vie împletită. Când s-a trezit, a aflat crucea în propriile mâini. Era semnul misiunii sale apostolice pe care urma s-o îndeplinească printre păgâni.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 14 ianuarie 2014.)

 

More...

mihaela.stan January 14, 2017 Cultura si Spiritualitate