Catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului

Calendarul ortodox îl comemorează, pe data de 18 martie, pe unul dintre Părinţii bisericeşti care ne-a lăsat moştenire cele mai ample detalii relativ la Botezul creştin în epoca primelor trei-patru secole ale Bisericii. Este vorba despre Sfântul Chiril al Ierusalimului.

Născut chiar în Oraşul Sfânt, în anul 315, Chiril a primit educaţie creştină din familie. A fost hirotonit diacon, apoi preot, iar din anul 348 a fost episcop al Ierusalimului, participând activ la al doilea Sinod Ecumenic, din anul 381, de la Constantinopol.

În timpul episcopatului său, a avut de înfruntat atât ereticii arieni, care supravieţuiseră Sinodului I de la Niceea, din anul 325, şi proliferaseră în timpul împăratului arian Constanţius, cât şi pătura tot mai prosperă a evreilor, care era în ascensiune în vremea lui Iulian Apostatul.

Datorită conflictelor cu substrat şi implicaţii religioase, episcopul Chiril a fost exilat de trei ori. S-a mutat în veşnicie în anul 386, lăsând posterităţii puţine scrieri, dar nu lipsite de importanţă şi frumuseţe, îndeosebi celebrele sale cateheze baptismale. Acestea erau cuvântări rostite catehumenilor – celor care se pregăteau să primească Botezul creştin – şi cuprindeau principalele învăţături ale credinţei creştine.

De la el au rămas în total 24 de cateheze, care formează un ciclu complet de cuvântări adresate catehumenilor şi neofiţilor – proapăt botezaţilor, sau luminaţilor prin Botez -, cu predominant aspect de didactică religioasă. Catehezele l-l8, numite baptismale, au fost rostite în perioada Postului Mare, căci în acele vremuri Botezul se administra în noaptea de Înviere, o tradiţie mai bine amintită astăzi la celebrarea pascală din Biserica Vestului. Celelalte cateheze, numite cateheze mistagogice, au fost adresate neofiţilor, în Săptămâna primă de după Paşti, până acum numită, în Ortodoxie, Luminată.

Cei care doreau să devină creştini, se înscriau pe listele catehumenilor şi treceau printr-o perioadă de învăţătură şi examene ce se putea întinde până la trei ani. Iniţierea în tainele Creştinismului se făcea progresiv, verbal şi prin manuscrise.

În al treilea an de catehumenat, la începutul Postului Mare, avea loc examenul de admitere la Botez. Cel care trecea acest examen devenea „fotizomen”, adică „adus spre luminare”, ultima fază a catehumenatului.

După primele cinci săptămâni ale Postului Mare, candidatul primea Simbolul de credinţă, pe care îl rostea în sâmbăta Floriilor.

Timpul săvârşirii Botezului era Sâmbăta Mare, în noaptea Învierii. Ritualul baptismal începea în pridvorul baptisteriului, prin lepădarea de Satana. Apoi, îndreptat către răsărit, candidatul rostea o scurtă mărturisire de credinţă.

Botezarea propriu-zisă se săvârşea în baptisteriu, prin întreită cufundare, în numele Sfintei Treimi, cufundări interpretate, din secolul al IV-lea, ca simbol al celor trei zile petrecute de Hristos în Mormânt.

Ritualul continua cu ungerea postbaptismală cu mir, la frunte şi la celelalte simţuri. Cei botezaţi şi îmbrăcaţi în Hristos erau numiţi „unşi”, însuşi numele de Hristos însemnând aceasta.

Urma participarea, împreună cu episcopul şi ceilalţi credincioşi, la Liturghia Euharistică din Noaptea Învierii. La această slujbă, nou-botezaţii rosteau pentru prima dată rugăciunea „Tatăl nostru”, în comuniune.

Iniţierea creştină nu se încheia cu Botezul. În zilele de după Înviere, după Sfânta Liturghie, credincioşii mergeau în Biserica Învierii – Anastasis – pentru a li se explica semnificaţia ritualului pe care l-au trăit personal în noaptea de Înviere. Aşadar, în Săptămâna Luminată a avut loc rostirea catehezelor mistagogice de către Sfântul Chiril al Ierusalimului.

Prin prisma catehezelor Sfântului Chiril, perioada Postului Mare poate fi şi pentru omul contemporan ocazie şi mijloc de reasumare a Botezului, de aprofundare a propriei identităţi religioase.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 18 martie 2014.)

 

More...

mihaela.stan March 18, 2017 Cultura si Spiritualitate