Sfântul Nifon, patriarhul Constantinopolului

Data de 11 august este şi ziua de prăznuire a Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului. Atunci când ajungi în catedrala Sfântul Dimitrie, din Craiova, Sfântul Nifon este unul dintre amfitrioni, căci o parte din relicvele sale se află depuse acolo, spre cinstire.

Plecând genunchii în faţa raclei, se cade a şti câte ceva despre viaţa trupului  care a purtat odinioară un suflet nu numai curat, dar şi foarte înţelept şi demn.

Născut în Tesalonic, spre mijlocul secolului al XV-lea, cu rădăcini paterne în Dalmaţia, copilul Nicolae a fost deopotrivă evlavios şi studios. Alegând calea vieţii monahale, el a ajuns a fi un luminător de oameni, strălucind prin înţelepciunea şi viaţa sa curată. A fost ales mitropolit al Tesalonicului, apoi patriarh al Constantinopolului, după ce acesta căzuse, în 1453, sub turci.

Graţie unor uneltiri ale unor confraţi clerici, luminatul patriarh a fost izgonit din scaun, de către stăpânirea politică, la mânăstirea Sozopoli; după doi ani de surghiun, el a fost readus pe scaunul patriarhal, apoi iar înlăturat, şi trimis în surghiun la Adrianopol, sub pază militară.

Domnitorul Radu cel Mare al Ţării Româneşti (1496-1508) l-a vizitat la Adrianopol, cu învoirea autorităţilor turceşti, şi i-a făcut invitaţia de a veni să facă misiune în ţara sa, unde patriarhul exilat a şi venit, în anul 1504.

Ajuns în Țara Românească, Patriarhul Nifon a făcut muncă de evanghelizare în popor şi a hirotonit episcopi, fiind îndrăgit de credincioşi. Însă, dezaprobând cu fermitate adulterul în care un boier moldovean refugiat la curtea Ţării Româneşti căzuse cu sora domnitorului, Sfântul Nifon şi-a atras mânia lui Radu cel Mare. Ierarhul a preferat retragerea în asceză, la Mânăstirea Dionisiu, în Sfântul Munte Athos, linguşelilor cu care voia să-l îmblânzească domnitorul imoral.

Cel care a adus în Ţara Românească relicvele Sfântului Nifon, cinstindu-l după cuviinţă, a fost domnitorul Neagoe Basarab (1512-1521), care ucenicise, în tinereţe, la şcoala sa spirituală.

A păstra şi cinsti relicvele unui astfel de om sfânt este un privilegiu. Dar a fi mişcat de viaţa sa, este un privilegiu îndoit.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 11 august 2012.)

More...

mihaela.stan August 11, 2017 Cultura si Spiritualitate