Grigorie Palama: floarea Bizanţului înflorită în Tesalonic

Data calendaristică a celebrării Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, este cea de 14 noiembrie; deşi el este cinstit în Biserica Ortodoxă şi în duminica a doua a Postului Mare, care-i este dedicată.

Născut în anul 1296, în Constantinopol, şi înzestrat cu o capacitate intelectuală de excepţie, Grigorie a studiat toate disciplinele incluse atunci în „programa” educaţiei medievale superioare, care în Constantinopol era înfloritoare.

La doar 20 de ani, el s-a retras în Muntele Athos, devenind novice la Mânăstirea Vatoped, sub îndrumarea spirituală a unui Părinte Nicodim. Acolo a depus voturile monahale solemne.

Alegând un mod de viaţă aspru, a deprins rugăciunea isihastă, ajungând el însuşi mentorul spiritual al unui grup de 12 monahi, împreună cu care s-a mutat în Tesalonic, din anul 1326, din pricina incursiunilor turceşti în Muntele Athos. Acolo a fost hirotonit preot. Ulterior, s-a întors la Athos şi a început celebra controversă teologică isihastă, adversarul său de opinie fiind un călugăr din Calabria, Varlaam.

Varlaam împreună cu alţi discipoli, inclusiv împăratul bizantin Andronic al III-lea Paleologul (1328-1341) şi Patriarhul Ioan al XIV-lea Kalekas (1341-1347) susţineau imposibilitatea cunoaşterii lui Dumnezeu în afara unui demers teologic pur speculativ.

Sfântul Grigorie susţinea contrariul; anume că, deşi  Dumnezeu este inaccesibil în esența Sa, El Se descoperă şi poate fi cunoscut prin Energiile Sale necreate. Cele mai importante opere teologice în care a formulat cu claritate această învăţătură teologică sunt: „Triade în apărarea Sfinţilor isihaşti” (1338) şi „Tomul Aghiorit” (1340).

Această doctrină a fost confirmată de către Sinodul de la Constantinopol, din 1341, dar disputa cu adversarii Sfântului Grigorie a continuat, în 1344 el fiind chiar întemniţat. A fost eliberat un an mai târziu, şi apoi numit Arhiepiscop al Tesalonicului.

În 1351, Sinodul din Vlaherne a apărat cu solemnitate caracterul ortodox al învăţăturilor palamite, care erau expresia credinţei, gândirii şi trăirii teologice din Biserica Estului, diferită de cea a Vestului. Vestul a rămas fidel tomismului, adică teologiei pur speculative, filosofice.

Trecut la cele veşnice la 14 noiembrie 1359, Sfântul Grigorie este, până astăzi, lauda şi floarea Tesalonicului şi a întregii Ortodoxii. Întrucât el a teoretizat, a explicat în mod magistral învăţătura de credinţă şi trăire creştină autentică.

Potrivit tradiţiei, înainte de moarte i s-a arătat Sfântul Ioan Gură de Aur – oratorul fără egal al Bisericii -, care i-a adresat cuvintele: „Spre Înălţimi! Spre Înălţimi!” Este îndemnul cel mai frumos pentru fiecare cinstitor al Sfântului Grigorie.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 14 noiembrie 2013.)