Maternitatea nobilă: Sfânta Muceniţă Antia

Sfântul Mucenic Elefterie, comemorat de Biserica Ortodoxă pe data de 15 decembrie, este, mai mult sau mai puţin, cunoscut credincioşilor practicanţi. Dar mai puţin cunoscută este mama sa – Sfânta Antia – şi ea sărbătorită în aceeaşi zi.

Citind viaţa Sfântului Elefterie, aflăm că el a fost un creştin de excepţie, ajungând a fi hirotonit diacon la 15 ani, preot la 18 ani, apoi episcop al Iliricului la 20 de ani. S-a născut în Roma, rămânând din fragedă pruncie orfan de tată, şi fiind crescut şi educat doar de mama sa, Antia, creştinată de către marele Apostol Pavel. Trăind în vremea persecuţiilor îndreptate împotriva creştinilor, Episcopul Elefterie a sfârşit viaţa pământească ca martir pentru credinţa sa în Mântuitorul lumii Iisus Hristos, după ce fusese supus la chinuri înfiorătoare.

Mama sa, Sfânta Antia, este cea care l-a educat creştineşte pe copilul Elefterie, apoi l-a încurajat şi susţinut în misiunea episcopală, fiindu-i alături până în clipa morţii martirice. Cu propriul fiu mort ţinut pe braţe, Antia a fost şi ea martirizată prin decapitare. Citind acest episod, este aproape imposibil să nu vizualizezi cu ochii minţii celebra Pietà – sculptura lui Michelangelo adăpostită de Bazilica San Pietro, din Roma. Şi este firesc să reflectezi la durerea unei mame ce-şi ţine fiul mort pe braţe. Dar şi la nobleţea de mamă creştină. Căci durerea unei mame creştine nu poate fi decât una nobilă, izvorâtă din sufletul credincios şi trăitor în Hristos Cel veşnic viu.

Poate că, celebrarea de pe 15 decembrie ar fi trebuit s-o aibă în vedere, cu prioritate, pe Sfânta Muceniţă Antia. În primul rând fiindcă ea a frecventat „şcoala” Sfântului Apostol Pavel. Apoi, fiindcă, rămasă văduvă probabil de foarte tânără, şi-a crescut şi educat fiul singură – lucru deloc neglijabil pentru epoca respectivă. Şi nu în ultimul rând, fiindcă ea a crescut şi educat un sfânt – un om care a cultivat cu intensitate maximă comuniunea cu Dumnezeu, şi implicit pe cea cu semenii – sfârşindu-și împreună şi odată cu el viaţa pământească, spre a se înveşnici în nesfârşita şi nobila Iubire.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 15 decembrie 2012.)