Anul bun și omul rău

O urare comună, uzuală la începutul fiecărui an nou calendaristic, este aceea de „an bun”. Fiecare în parte și toți împreună ne dorim, mereu și mereu, un an nou, anii ce vin, mai buni.

Însă, majoritatea dintre noi luăm prea puțin în calcul faptul că degeaba va fi fiind anul bun, dacă noi suntem răi. A fi un om rău este, de fapt, o realitate mult mai sigură decât realitatea unui an bun sau rău. Și mult mai greu de schimbat, s-o recunoaștem. Căci anii, fie ei „buni” sau „răi”, vin și pleacă, se schimbă. Oamenii răi nu se schimbă însă neapărat în bine, odată cu trecerea unui an, uneori nici cu trecerea vieții lor întregi prin mulți ani. Mai mult, anul bun nu face neapărat și omul rău bun, pe când omul rău poate face și anul bun să fie rău, dacă nu pentru sine, cel puțin pentru alții.

Anul calendaristic marchează, în fond, încheierea unui ciclu de rotație a Pământului împrejurul Soarelui. O „activitate” obiectivă, absolut independentă de om și voința lui. Universul, Cosmosul întreg se mișcă după niște legi intrinseci extrem de clare, imperturbabile, pe care omul poate doar să le constate, să le studieze, dar nu poate să le modifice radical – deși se străduiește, chiar inconștient, s-o facă, prin intervențiile de tot felul în echilibrul și ritmul firesc al naturii înconjurătoare și al naturii sale însăși.

Omul însă se mișcă, în viața sa toată, după niște legi proprii: cele fizice, obiective, comune tuturor; și cele morale, diferit valorizate și asumate de către fiecare persoană, deci subiective. În modul de asumare a legii morale stă diferența fundamentală dintre oameni, sau putința lor de a schimba răul în bine. Altminteri, toți avem aceleași legi genetice – indiferent că ne convin sau nu -, toți avem aceleași funcții fiziologice, toți avem același pământ sub picioare și același cer deasupra noastră. Doar modul cum ne asumăm legea morală sădită în noi, în conștiința noastră, ne diferențiază fundamental, ca ființe rațional-iubitoare în esență egale, în Adam. Iar consecința modului de asumare a legii morale este vizibilă pe chipul nostru interior, pe atitudinile noastre, care pot fi de oameni buni, sau de oameni răi. De oameni nobili, sau de oameni meschini. De oameni demni, sau de oameni umili.

În contextul unei lumi secularizate care invocă în cele mai diverse chipuri – unele hilare – un an nou bun, mai bun, nu este deloc superfluu a ne gândi la propria noastră bunătate sau răutate, ca persoane și ca grupuri sociale mai mici sau mai mari. Căci doar bunătatea noastră, a fiecăruia în parte și a tuturor împreună, ne poate face anul mai bun. Izvorul bunătății fiind Cel singur Bun, Care ne-a dat anii acestei vieți trecătoare pentru a fi și noi înmulțitori și mărturisitori de bunătate din Bunătatea Lui.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 7 ianuarie 2014.)

More...

mihaela.stan January 2, 2017 Cultura si Spiritualitate, Diverse