Invitația la fireasca verticalitate

În prima duminică a Triodului se lecturează pilda evanghelică a vameșului și a fariseului, cea care a dat și numele duminicii. Este o frumoasă invitație la fireasca verticalitate, adresată omului de oricând și de oriunde.

Deși pare oarecum banală, pilda despre vameșul onest și fariseul fals nu este, în miezul ei, deloc neglijabilă.

Mai întâi, atrage atenția fraza de început a ei: „Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta:” (Luca 18:9). Deci, Hristos a rostit pilda cu destinatari clari. A vizat pe cei care se auto-considerau drepți, disprețuindu-și semenii.

Continuarea, adică pilda în sine, este celebră, căci până astăzi a rămas în uz cuvântul peiorativ „fariseu”: „Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.” (Luca 18:10-13) Concluzia pildei este: „Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.” (Luca 18:14)

În afară de faptul că antiteza vameș-fariseu va fi fost făcută pentru a-i umili pe fariseii timpului respectiv, ea are și un tâlc mereu valabil, pentru orice ființă umană: a fi moral, a face bine, a fi un om bun este firescul, dacă ai aspirații și atitudini conforme unei minți și conștiințe sănătoase. Nu este un favor făcut lui Dumnezeu sau altcuiva. De aceea, nici nu este cazul să „faci caz” de asta. Și invers: a nu face binele, a te comporta imoral, nedrept, împotriva legii minții și a conștiinței sănătoase, este nefiresc. Și trebuie să „faci caz” de asta. Tu însuți, înainte de toate.

Căci dacă nu te preocupă pe tine însuți faptul că te afli în nefiresc, atunci zadarnic și inutil îi preocupă pe alții. Verticalitatea autentică, neprefăcută a omului începe de la sine însuși. Există, desigur, și posibilități de impunere a verticalității, fie ea și absolut formală, neautentică. Sunt metode coercitive. Pe care le aplică, uneori, Dumnezeu Însuși omului, pentru a-l opri din afundarea în nefiresc; sau societatea, atunci când nu este și ea doborâtă de povara propriului nefiresc. Iar cu cât mai firesc este fiecare om, cu atât mai firească devine și societatea.

Imagine: Parabola evanghelică a vameșului și a fariseului, mozaic din Bazilica Sant’Apollinare Nuovo, Ravenna – Italia, 526.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 8 februarie 2014.)

 

More...

mihaela.stan February 5, 2017 Cultura si Spiritualitate