Biserica Rotondă din Geoagiu-Băi

În județul Hunedoara, în ținutul capitalei Statului Dac, dar și a Provinciei Romane Dacia, se află și unica biserică de tip rotondă păstrată pe teritoriul României, aceea din localitatea Geoagiu-Băi. La fel ca și în cazul bisericii din Densuș ori al aceleia din Streisângeorgiu, materialele folosite la construirea ei au provenit, în majoritate, de la edificiile antice, respectiv de la vechi edificii romane din zona Geoagiu.

Faptul că la Sarmizegetusa Regia, apoi la Ulpia Traiana Sarmizegetusa și în împrejurimile lor unde s-au construit așezări civile trainice s-au folosit mult în Antichitate piatra cioplită și cărămida romană – materiale de construcție foarte rezistente, a favorizat, ulterior, construirea în același areal, în apropierea lor, a unora dintre cele mai vechi lăcașuri de cult creștine dintre cele care ni s-au păstrat pe întreg teritoriul țării.

Materialele de construcție ale dacilor și romanilor au fost reciclate la construirea de biserici, care au rezistat până astăzi. Căci nu doar în Țara Hațegului s-au construit biserici, cel puțin după etapa migrațiilor, ci în multe alte locuri din România. Dar cele mai multe s-au ruinat relativ repede. Arheologii au confirmat, în multe situații, faptul că unele dintre bisericile medievale de la noi – fie ele ortodoxe, catolice, luterane, reformate sau unitariene – au fost construite pe amplasamentul unor biserici anterioare lor, care se ruinaseră, din varii motive. Iar un motiv fundamental, în toate cazurile, sunt materialele de construcție folosite. Dacă materialele nu sunt solide și durabile, iar tehnicile de construcție nu sunt avansate, este firească viața scurtă a oricărui edificiu.

Băile Geoagiu le erau cunoscute romanilor, care au profitat de valoarea apelor termale de aici, cum demonstrează vestigiile romane descoperite. În epoca romană, ele se numeau „Thermae Germisara”, sau „Germisara cum Thermis”. Acolo era și Castrul roman Germisara, fost castru de unitate auxiliară, alături de o așezare civilă. Viața socială în zona Geoagiu era foarte intensă, cum o dovedesc descoperirile arheologice, între care statui ale lui Esculap și Egeea, templul dedicat Nymphaelor, obiectele din metal prețios – șapte plăcuțe votive din aur, statui, monede. După retragerea romană, băile au fost și ele abandonate, până către mijlocul secolului al XVI-lea, când Regina Isabella a Ungariei, soția Regelui Ioan I Zapolya, le-a restaurat, spre folosul terapeutic.

Biserica Rotondă din Geoagiu Băi se presupune a fi fost edificată tocmai în intervalul de timp cât zona a fost abandonată, respectiv către sfârșitul  secolului al XI-lea, începutul celui de-al XII-lea. Așa se explică faptul că, la construirea ei s-au utilizat piatră de râu și multă cărămidă romană luată de la fostele edificii antice abandonate.

Nava circulară a edificiului are diametrul de 5,5 m, iar la răsărit ea se continuă cu o absidă semicirculară lungă de doi metri, acesta fiind altarul. Lungimea construcției este de 7 m în interior și 9 m în exterior, zidurile fiind, deci, foarte groase, respectiv un metru. Portalul actual de pe latura de Sud-Vest, prin care se face intrarea în edificiu, a fost realizat ulterior, inițial biserica având un portal mai înalt. Cele șase ferestre dispuse jur-împrejurul clădirii, dintre care cea de pe latura de apus este rotundă, celelalte fiind dreptunghiulare cu închideri semicirculare la partea superioară, trădează amprenta stilului romanic în arhitectura lăcașului.

Împrejurul bisericii există un cimitir, în care cercetările arheologice recente (1993-2000) au stabilit că primele înmormântări au început să se facă în secolul al XI-lea, iar ultimele s-au făcut în secolul al XVIII-lea. Vechimea mormintelor a dus și la concluzia stabilirii cu aproximație a datei de zidire a Rotondei.

Ctitorii inițiali ai bisericii nu se cunosc. Conform legendei, ei ar fi fost războinici catolici cruciați, care se întorceau de la Ierusalim, pe drumul roman existent pe Valea Geoagiului. Cert este faptul că primii proprietari ai Rotondei au fost nobilii din familia maghiară Akos, din Geoagiu.

În secolul al XVI-lea, la Reformă, ungurii din Transilvania au renunțat, în marea lor majoritate, la confesiunea catolică, îmbrățișând fie Calvinismul, fie Unitarianismul. Așa a devenit Rotonda fostă catolică lăcaș calvin, iar în același secol al Reformei, în imediata ei vecinătate s-a construit o altă biserică, mai încăpătoare, în stil gotic, tot cu materiale de construcție antice: cărămidă și pietre funerare romane. Poarta este străjuită de statuile a doi lei. După construirea bisericii gotice, Rotonda a devenit capelă, slujbele religioase fiind oficiate în biserică.

Comunitatea calvină fiind însă pe cale de dispariție în zona Geoagiu, ambele edificii de cult păstrează aura trecutului, mai mult decât viața prezentului. Rotonda îndeosebi este de o rară valoare arhitectonică, culturală și religioasă, ea fiind unicul monument din România în acest stil arhitectonic păstrat în întregime până astăzi. O dovadă a întrepătrunderii fructuoase și frumoase a mai multor epoci istorice, culturi și confesiuni religioase, pe teritoriile locuite de către români.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 16 aprilie 2016.)