Sfântul Eufrosin, sau bunătatea care atinge veşnicia

Pe data de 11 septembrie, în calendarul ortodox este pomenit şi Sfântul Cuvios Eufrosin, cel care a fost bucătar.

Lecturând viaţa acestui Sfânt, eşti pus în faţa unui exemplu de bunătate simplă, liberă, care, de multe ori, ne dă lecţii în viaţă. Cuviosul s-a născut din părinţi ţărani, a crescut fără învăţătură, s-a dus la mânăstire şi s-a făcut slujitor în bunătate tuturor, ca bucătar. Fiindcă petrecea totdeauna în bucătărie ca un om simplu, era defăimat şi luat în râs de către toţi monahii. Dar el suferea toate cu mintea netulburată de gânduri rele, deşi înţelegea prea bine „micimănia” confraţilor care-l umileau.

Măreţia bunătăţii sale în simplitate a fost descoperită unui preot evlavios din acea mânăstire, care cerea stăruitor lui Dumnezeu să-i arate bunătăţile pe care le vor dobândi cei care-L iubesc pe El. Într-o noapte, i s-a arătat în somn o livadă încântătoare, în mijlocul căreia era Eufrosin, care stătea în mijlocul ei şi se desfăta de bunătăţi. Cerând explicaţii, preotul a primit exact răspunsul la nedumerirea sa, pentru lămurirea căreia se rugase la Dumnezeu. Anume, el a primit de la Eufrosin câteva mere „miraculoase” din respectiva livadă, ca semn real din partea lui Dumnezeu că există o răsplată veşnică pentru cei care-L iubesc pe El. Căci trezit din somn, preotul a constatat că merele primite în vis erau reale, iar interpelându-l pe simplul Eufrosin, s-a convins că şi acela luase parte realmente la revelaţia din vis.

Astfel, preotul a fost convins de Dumnezeu că răsplata celor ce-L iubesc este înveşnicirea în bunătate, frumos, iubire,  iar comunităţii monahale i s-a relatat de către preot măsura reală a bunului Eufrosin cel simplu şi defăimat de către toţi.

Evident, pentru cei mult prea simplişti în gândire, cuviosul Eufrosin este un „pretext” pentru apologia credinţei analfabete. Mesajul real al vieţii acestui sfânt este însă,  cu certitudine, altul: apologia bunătăţii reale, înţelegătoare de toate răutăţile, dar iertătoare a lor. Căci ea, bunătatea neprefăcută şi ne-idioată transcende lumea efemeră, trăind în proximitatea veşnicei Bunătăţi-Dumnezeu.

Imagine: Mozaicul de pe calota absidei altarului bazilicii Sant` Apollinare in Classe, Ravena, sec. al VI-lea, detaliu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 11 septembrie 2012.)

More...

mihaela.stan September 11, 2017 Cultura si Spiritualitate