O veche scrisoare pastorală de Crăciun

O tradiție de Sărbătorile de Crăciun și de Paște în bisericile ortodoxe este și aceea a citirii scrisorii pastorale scrise de către episcopul locului, adresată tuturor credincioșilor din eparhie. Mesajul și stilul pastoralelor diferă de la epocă la epocă, dar și în funcție de autorul lor. Este interesant a le lectura pe cele vechi, cum este și fragmentul de mai jos, din Pastorala de Crăciun redactată la 6 decembrie 1854, de către Episcopul Andrei Șaguna, al Sibiului:

,,Bunătatea cea mare, care o au făcut Dumnezeu neamului omenesc, cu deosebire ni se arată prin naşterea şi venirea Unuia-Născut Fiului Său…; Dânsul a dat putere tuturor, cari l-au primit pre El, ca să fie fiii lui Dumnezeu…

Acum se naşte întrebarea: cum să primim noi pre Mântuitorul şi Domnul nostru Iisus Hristos, ca apoi să ne facă fiii lui Dumnezeu?

…noi atunci primim pre Hristos…, când suntem făcători de pace. 

Acum vine a doua întrebare: când suntem noi făcători de pace? 

Şi adică vă zic vouă: Că atunci suntem noi făcători de pace, când urâm cele rele, şi iubim pre Dumnezeu,…căci toţi cei ce iubesc pre Domnul, urăsc cele rele…; iar înţeleptul Sirah zice… : ,,nu face rele şi nu te va prinde pre tine răul”… 

Atunci suntem noi făcători de pace, când cu ştiinţa nici cel mai mic păcat nu-l facem. În privinţa aceasta aşa ne învaţă înţeleptul Sirah..:,, cel ce nu bagă seamă la cele mici, pe încet va cădea”…. Deci să ne ferim, ca să nu facem nici păcatul cel mai mic cu ştiinţa, căci aşa vor fi căile noastre cu sporiu… 

Atunci suntem noi făcători de pace, când ne convingem că păcatul este nemulţămita cea mai mare cătră Dumnezeu… 

Să băgăm seamă, iubiţilor, la păcat, căci…păcatul este cea mai mare nemulţămită cătră Dumnezeu pentru binefacerile Lui, căci casa păcătosului va rămânea pustie, iar el nu va scăpa de judecata gheenii. 

Fiind aşadară viaţa noastră pre pământ trecătoare, şi cu multe năcazuri împreunată de-oparte, de altă parte văzând noi atâta bunătate de la Dumnezeu încât ne-a trimis pre Unul Născut Fiul Său, ca să ne lumineze pre noi… să ne ferim de orice păcat, căci păcatul nimic bine nu ne dă, ci ne face uricioşi înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Ştiţi iubiţilor, că omul omului multe face pentru iubire; aşadară, dacă omul omului multe face pentru iubire, cum să nu facă omul şi lui Dumnezeu ceva pentru iubire, când Dumnezeu încă atunci a iubit pre om, când omul nu era vrednic de iubirea Lui[?!]… 

Pentru aceea primiţi în inimile voastre pe Cel Întâi Născut al  Tatălui ceresc, şi împliniţi învăţăturile Lui, care vi se dau vouă prin Sfânta Biserică, ca să fiţi fiii lui Dumnezeu. Feriţi-vă de orice păcat, şi de păcatul cel mai mic, şi fiţi făcători de pace…”[1]

[1] Ghe Tulbure, Mitropolitul Şaguna. Oprea literară. Scrisori pastorale. Circulări şcolare. Diverse., Sibiu, 1938, pp. 183-188

More...

mihaela.stan December 25, 2016 Cultura si Spiritualitate