Complexul rupestru de la Basarabi-Murtfatlar, de secol X

Contemporan cu recenta descoperire din cetatea Alba Iulia, aceea a ruinelor unei biserici bizantine din secolele X-XI, este complexul rupestru din localitatea Murtfatlar, de lângă Constanța, descoperit succesiv, începând din anul 1957.

Considerată un unicat nu doar pentru România, dar și pentru toată Europa, și chiar în lume, această mărturie arheologică de excepție pentru creștinismul primului mileniu pe teritoriul Dobrogei este, până astăzi, insuficient pusă în valoare, în circuitul cultural-turistic.

Din descoperirile de până acum, acesta este cel mai vechi ansamblu monahal de pe teritoriul țării noastre.

Bisericile și galeriile săpate în dealul de cretă de la Basarabi-Murfatlar se află pe versantul nord-vestic al Dealului Tibișirului, la distanță de câteva zeci de metri de canalul Dunăre-Marea Neagră.

Descoperirea complexului a început pe data de 11 iunie 1957, în timpul unor lucrări de extindere a carierei de cretă, din apropiere. Prin surparea unei părți a malului de cretă s-a descoperit prima biserică, la nivel superior față de toate celelalte încăperi. Ulterior, s-au efectuat săpături de către specialiști, și au fost descoperite și celelalte elemente ale ansamblului, care cuprinde șase biserici mici sau paraclise, locuințe de suprafață, un mic cimitir. Încăperile săpate în cretă sunt dispuse în abruptul unui deal de cretă, și în interiorul unui bloc paralelipipedic de cretă separat de restul dealului, în urma formării unor bazine de extragere. S-au descoperit vetre de foc, fragmente ceramice, zece schelete de oameni și animale, precum și unelte din fier.

Pereții bisericilor sunt împodobiți cu înscrisuri grecești, glagolitice și cu desene paleocreștine, care au permis datarea exactă a complexului: epoca medievală timpurie, secolele X-XI. O inscripție din naosul bisericii B4 este cea mai explicită, anume: leat 6500, adică anul 992. Analizele de laborator ale celorlalte artefacte descoperite au confirmat veridicitatea datării din inscripție.

Trei dintre bisericile descoperite – B2, B3 și B4 – sunt suprapuse, ele comunicând prin intermediul unor galerii. Complexul denotă prezența, în această zonă, a unor forme de monahism similare celor din Capadocia, Crimeea sau Italia de Sud. Cercetătorii au concluzionat că el a adăpostit prima biserică și primele chilii ale unei mânăstiri de pe teritoriul României.

Deși unic în România, datând dintr-o perioadă pentru care există foarte puține informații pentru spațiul românesc, complexul rupestru de la Basarabi a fost ineficient gestionat și cercetat, lucrările de consolidare, restaurare și protecție începând foarte târziu, respectiv prin anii `70 ai secolului trecut, după ce multe dintre locuințele descoperite dispăruseră. Deteriorarea sitului arheologic s-a datorat atât exploatărilor de cretă care au continuat în zonă și după descoperirea lui, factorilor climatici, cât și vizitării lui necontrolate, abuzive. După trecerea, în anii din urmă, din domeniul public al statului, în domeniul public al Județului Constanța, măsurile de protecție și punere în valoare au fost ca și inexistente.

Inscripții și desene vechi de peste 1000 de ani s-au deteriorat, prin exfolierea pereților fragili, din calcar. Complexul medieval unic în România a devenit o aglomerație de schele de lemn, cu acoperiș din plastic, cu inscripții mucegăite, din cauza lipsei aerisirii corespunzătoare.

Într-o epocă a secularizării abrupte și a dezinteresului cultural acut, societatea românească își îngroapă, la propriu, trecutul, istoria, cultura, identitatea. Atunci când nu le acoperă cu pământ, le acoperă cu munți de ignoranță și delăsare. Dacă faptul că la Basarabi-Murfatlar se află cel mai vechi complex monahal creștin descoperit până acum pe teritoriul României nu a determinat conservarea și punerea în reala-i valoare, de aproape 60 de ani, câți au trecut de când s-a descoperit, atunci măcar potențialul său turistic, profitabil, ar trebui să determine factorii responsabili să se grăbească să-l pună în valoare. Înainte de a se fi distrus sub munți de nepăsare.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 11 mai 2016.)