Ziua îngerilor buni

În calendarul creștin ortodox, ziua de 8 noiembrie este dedicată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi tuturor îngerilor buni.

În conformitate cu informaţiile biblice şi cu interpretările patristice, îngerii sunt fiinţe spirituale, alcătuind o realitate atestată biblic. Crearea ei este cuprinsă în primele trei versete ale Genezei, termenul de „cer” echivalând cu puritatea făpturilor îngereşti. Părerea teologică dominantă este că îngerii au fost primul act de creaţie. Sfântul Ioan Damaschin consideră că Dumnezeu a echilibrat Creaţia Sa, creând întâi făpturile spirituale – îngerii -, apoi lumea materială, iar la final, „din celelalte două”, pe om. Îngerii sunt „cerurile” pe care le-a făcut Dumnezeu la început, „lumina” care a apărut la spusa: „Să fie lumină!” (Geneza 1:3).

Ei au fost creaţi ca fiinţe libere în a-L iubi sau nu pe Creator. Frumuseţea pe care Dumnezeu a pus-o în ei a fost pentru unii îngeri prilej de îngâmfare. Lucifer cu cei ai lui au preferat, în virtutea libertăţii de a alege între sine şi Dumnezeu, dragostea de sine. El s-a umplut de trufie şi invidie – boli pur spirituale – şi s-a voit a fi mai presus decât Cel care-l crease, lucru imposibil de altfel. După cum reiese din Apocalipsa lui Ioan (12:7), îngerii înaintaţi în bine au luat atitudine: „Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul…” Îngerii buni – sub sceptrul Arhanghelului Mihail – au stabilit raporturile normale între creatură şi Creator. Ei au consimţit la dragostea lui Dumnezeu, fiind, de aceea, buni. Ceilalţi au refuzat dragostea lui Dumnezeu, fiind, de aceea, răi.

Pentru prima dată, libertatea creaturii a dat un răspuns negativ dragostei divine prin căderea îngerilor. Acestei căderi i-a urmat decizia lui Dumnezeu de a-i pedepsi pe îngerii răi, aruncându-i în iadul întunecat, clarificând lumina, prin despărţirea ei de întuneric.

Ziua celebrării îngerilor buni este prilej de a ne înmulţi bunătatea, de a-L iubi şi slăvi pe Creator, aşa cum se cuvine. Căci aprecierea trufaşă a propriei persoane, a propriei frumuseţi, în uitare de Dumnezeu, în sciziune cu Creatorul frumuseţii, aduce urâciunea, întunecarea, căderea.

Imagine: Îngerul alb din fresca „Mironosițele la mormântul Domnului”, din biserica Mânăstirii Mileševo – Serbia, datată circa 1325.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 8 noiembrie 2012.)