Sărbătoarea Epifaniei și mediul vital al omului

Epifania, Botezul Domnului sau Boboteaza este Sărbătoarea care conturează Crăciunul, ea marcând faptul definitoriu că Iisus Hristos, Pruncul Cel născut în ieslea sărmană a Betleemului, este Fiul lui Dumnezeu. Acest lucru este și rămâne esențial pentru tot ce înseamnă învățătura adusă de către El oamenilor, completare a celei revelate evreilor prin Moise și ceilalți Prooroci. Dacă Proorocii au fost oameni de o tărie spirituală aparte, aleși de către Dumnezeu ca fiind apți să recepteze și distribuie conaționalilor lor informațiile divine, Iisus Hristos este Însuși Dumnezeu, în Ființa Sa, făcut Om, în trupul Său, pentru ca toți oamenii să-L perceapă pe Dumnezeu.

Un eveniment de asemenea importanță pentru istoria spirituală a umanității întregi a fost din primele veacuri creștine foarte bine evidențiat în viața practică a Bisericii. Pentru ziua de celebrare a Epifaniei s-a păstrat, în Ortodoxie, una dintre cele mai cuprinzătoare și emoționante rugăciuni de invocare a Sfintei Treimi-Dumnezeu Creatorul, pentru a sfinți pe om și întreaga fire înconjurătoare.

Acest lucru a intrat atât de profund în conștiința publică, încât la Bobotează, ca și în noaptea de Înviere, este cel mai mare aflux de oameni la biserică, pentru a lua Apă Sfințită, respectiv lumină din Lumina Învierii. Dar Epifania reprezintă, sau ar trebui să reprezinte, pentru tot omul, nu atât o „sursă de bine la litru”, cât un moment de reflecție la modul de abordare a propriei existențe, deopotrivă spirituală și fizică, pe o planetă geografic inexpansibilă, dar din ce în ce mai populată.

Sfințirea apelor, a întregii naturi înconjurătoare, de Bobotează, este indicatorul care arată faptul că Biserica, prin teologii ei cei mai de seamă – Sfinții Părinți – a valorizat, prețuit, respectat dintotdeauna mediul înconjurător omului, spațiul lui vital în această viață trecătoare. Ceea ce umanitatea, în decursul istoriei ei, a uitat cu desăvârșire. În lupta sa pentru exploatarea resurselor planetei, în beneficiul unei vieți cât mai comode, omul a masacrat lamentabil calitatea spațiului său vital. Un lucru ajuns la apogeu în epoca postmodernă, când el este nevoit să constate, cu regret, consecințele dureroase ale acestei exploatări.

Dincolo de extraordinarul mesaj al Bobotezei, acela că Fiul Fecioarei născut în Betleem este Fiul lui Dumnezeu, valabil pentru cei care vor și pot crede în Dumnezeul Treimic, ar trebui să descifrăm și mesajul comunitar, adresat tuturor oamenilor, credincioși sau necredincioși: mediul înconjurător este casa noastră comună unde ne ducem viața, indiferent de bunăstarea personală pe care o acumulăm, sau nu. Iar abordarea lui cu responsabilitate este mai imperios necesară decât oricând.

Imagine: Râul Iordan, din Israel, în apele căruia s-a petrecut evenimentul Botezului Domnului.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 9 ianuarie 2014.)