Taborul: Slava lui Dumnezeu arătată omului

Data de 6 august este asociată, invariabil, cu unul dintre Marile Praznice ale Ortodoxiei: Schimbarea la Faţă a Domnului Hristos. Evenimentul s-a petrecut pe Muntele Tabor, în Nordul Ţării Sfinte, şi este marcat, până astăzi, de un fenomen miraculos ce însoţeşte celebrarea liturgică a Sărbătorii: învăluirea Muntelui într-un nor luminos.

Însoţit fiind de către trei dintre apostolii Săi: Petru, Iacob şi Ioan, Domnul Hristos S-a urcat pe un loc înalt „Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: `Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L`. Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte.” (Matei, 17, 2-6)

Esenţialul Sărbătorii este cuprins în cuvintele „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L”. Cuvinte din Cer rostite, pentru ca oamenii – întâi apostolii, dar şi toţi ceilalţi de după ei – să creadă că Cel care făcuse minuni şi le vorbise despre Împărăţia Sa este, cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu, Cel din Cer trimis spre a le arăta oamenilor Calea către Cer, şi a se duce chiar şi până în iad, sa-i „caute” şi ridice la Cer şi pe cei drepţi dinaintea Sa, care-L aşteptaseră în credinţa lor.

Faţa strălucitoare ca Soarele a Domnului Hristos era confirmarea, pentru apostoli şi pentru noi, că există, dincolo de aparenţa fizică vizibilă, Duhul Sfânt invizibil, dar foarte real, Care purcede din Tatăl, Se odihneşte în Fiul, şi însufleţeşte Creaţia dintru începuturi.

Lumina taborică este o realitate pe care au dovedit-o, ulterior, nu doar scrierile teologilor de mare profunzime, ca Sfântul Grigorie Teologul sau Sfântul Grigorie Palama, ci şi experienţele practice ale foarte multor oameni care şi-au dedicat viaţa lor prioritar dobândirii şi înmulţirii Duhului Sfânt, iar nu materiei.

A ajunge să calci pe Taborul fizic este un privilegiu. Dar a ajunge să trăieşi Taborul interior este împlinirea. Drumul spre Taborul interior începe cu credinţa în Fiul lui Dumnezeu. Continuă cu urmarea Lui, a poruncilor Sale. Toate câte El ni le-a lăsat spre a le respecta, dacă-L iubim pe Dumnezeu şi căutăm împlinirea, mai mult decât iubim lumea efemeră şi căutăm plăcerile ei.

Imagine: Schimbarea la Față a Domnului, frescă din biserica Mânăstirii  Dečani-Serbia/Kosovo, secolul al XIV-lea, detaliu.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 6 august 2013.)